Ion R. Popa, probabil am mai scris-o, are vocația trilogiei. El leagă romanele între ele printr-un fir narativ care nu pierde tumultul specific anterior. În plus, protagoniștii, uneori aceiași, exercită o optică justă, menită să păstreze echilibrul confruntărilor. Acțiunea e destul de senină, adică faptele bune ies la suprafață, și nu rezultă în mod special din veninul indivizilor.
Ion R. Popa: În umbra oțetarului (roman). Cronică, de Dan Ionescu
Răspunde