Poeţii sunt senzori extrasensibili ce vibrează dureros şi expresiv la evenimente palpabile sau imaginare. Propensiunea lor este de a se situa în faţa, în mijlocul sau în urma unui naufragiu. Fără a crea şi fără a linişti dezastrul, poeţii îl aduc la expresie şi expresivitate. De aceea, în mersul gândirii lor productive, ideile poetice sunt iradiate emoţional cu dureri, suferinţe, nelinişti, interogaţii, îndoieli, frici, temeri, speranţe. Am spune că orice poet este suspendat între naufragiu şi salvare.
VICTOR IACOBESCU: Componenta de zbor a căderii. Cronică, de Ștefan Vlăduțescu
1
