De aceea am ales să abordăm o astfel de temă…..

1. RELAŢIILE SOCIALE ŞI REŢELE SOCIALE

O abordare istorică a conceptelor de relaţie socială şi reţea socială

Putem urmări filonul teoriilor şi ipotezelor cu privire la interacţiunile umane din cele mai îndepărtate timpuri, odată cu lucrările lui Platon în care sunt analizate relaţiile dintre individ şi societate şi scrierile lui Aristotel (Etica Nicomahică) în care identificăm teme legate de relaţiile interpersonale. Edificatoare ni se par a fi şi unele lucrări ale lui Hesiod (Despre vecini), Cicero (De amiciţia etc.), eseuri şi maxime ale moraliştilor francezi, ca La Rochefoucauld (care a intuit „sistemul rol-status-urilor sociale” şi a realizat o tipologie psihosociologică a personalităţii), Blaise Pascal, Jean La Bruyere (cu observaţii fine asupra „comportamentului social” în Les caracteres ou les moeurs de ce siecle, 1688).

Continuă să citești →

Comportamentul mulţimilor inteligente (intelligent mobs), fie acestea de protestatari antiglobalizare sau muşuroaie ce generează inteligenţa colectivă a furnicilor care marchează drumul spre sursele de hrană, au generat discuţii despre gândirea sistemică ca parte a teoriei sistemelor complexe ce tratează o organizaţie largă ca un sistem care, unificat fiind este mai puternic decât suma părţilor componente.

Continuă să citești →

3.

Creația propriu-zisă se inițiază de la întocmirea fișei morale a lui Robert, un coleg. Antiteza dintre cei doi pune în lumină o psihologie aproape anacronică astăzi întrucât ambițiile adolescenților din romanul lui Mircea Eliade se acutizau pe teme culturale. Modelul lor de bază era intelectualul. Robert are gestul de a imita atitudinea unor gânditori, prinsă în poză. Deși este un adversar declarat al protagonistului benign, totuși Robert îi recunoaște acestuia forța și talentul de a da la iveală un roman consistent, se vede inclus în perimetrul livresc și începe să poarte măști, deci să nu mai fie el însuși, se dedublează în ceea ce autorul (adolescentul miop) i-a spus că ar vrea să-l transforme. Robert fuge de el însuși de teamă să nu fie surprins într-o ipostază ridicolă și aceea să fie trecută în carte. Se abandonează ideii universului livresc, însă tot într-o formă cabalistică. Pretenția de a deveni personaj pozitiv nu este suficient de serioasă.

Continuă să citești →