Ernest Hemingway: Adio arme! – Recenzie de Mirela Teodorescu

adio,arme-3346

Opera lui Ernest Hemingway are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu„, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial.

”Când oamenii înfruntă cu atâta curaj lumea, ca să-i frângă, lumea trebuie să-i omoare, şi, fireşte, îi omoară. Lumea frânge pe fiecare şi după aceea la mulţi locul în care au fost frânţi se-ntăreşte. Dar pe cei care nu se lasă frânţi îi omoară. Îi omoară fără deosebire şi pe cei foarte buni, şi pe cei foarte blânzi şi pe cei foarte viteji. Şi dacă nu te numeri printre aceştia, poţi să fii sigur că te va omorî şi pe tine, numai că nu e nicio grabă anume.”

Deşi apare ca o poveste frumoasă de dragoste pe fundalul cenuşiu al războiului, această carte e mult mai mult decât atât. Este un manifest împotriva acestei absurdităţi numită Continuă să citești

Milena Munteanu: Jurnal de Toronto

images
Alienare şi dragoste
Mama îmi spusese că vroia sa vadă o prietenă în vârstă, care este într-o fază terminală. Ea nu mai trăieşte acasă, locuieşte acum într-un nursing home, sub îngrijire medicală continuă. O cunoşteam deja pe Iulia, prietena mamei.  Dacă o vezi o dată, nu îi mai uiţi zâmbetul. Pictoriţă, căsătorită cu un sculptor, a trăit o viaţă boemă, în frumuseţe şi răsfăţ. Cineva  spunea că ar fi fost o pasăre de noapte. Să fie sănătoasă.