Constituirea fondului de manuscrise orientale al Bibliotecii Academiei Române a parcurs două faze distincte: prima, care s-a desfăşurat între 1867 şi 1903, marcată de donaţiile făcute de membrii Societăţii Academice, cum a fost donaţia Episcopului Dionisie al Buzăului sau Dimitrie Sturdza şi a doua, marcată de Decretul Regal din 1903, anul în care manuscrisele de la Muzeului de Antichităţi din Bucureşti au fost donate Academiei Române. Urmează, după aceea, donaţii din partea altor instituţii, precum Ministerul Educaţiei, Universitatea Bucureşti sau Biblioteca Ateneului Român care, alături de diferiţi colecţionari particulari, au dăruit Academiei Române manuscrise aflate în posesia lor. În plus, numeroase manuscrise au fost achiziţionate de la anticari celebri, cum au fost Zwibel sau Kupperman.