Psalmică reverberare

(Luminița Niculescu, Psalmii îngerilor de seară, Ed. HESTIA, Timișoara, 2012)

Daniela Gîfu

Nu mulți se încumetă să zugrăvească psalmi. Fie nu sunt inițiați îndeajuns, fie versificarea nu se ridică la profunzimea textelor biblice, așa cum întâlnim la inițiatorul psalmului în literatura română, Mitropolitul Dosoftei (Bine este a tot omul / Să să dea-n viaţă cu Domnul / Şi să-i cânte svântul nume / Ce este nalt preste lume[1]). Altfel spus, în textul psalmic, strategiile la care apelează autorul pentru a intra în contact cu dumnezeirea sunt încadrabile în două planuri: religios (psalmistul ca om religios) și estetic (psalmistul-estet). Ele desăvârșesc actul creației.  

Volumul Psalmii îngerilor de seară primește binecuvântarea Î.P.S. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului încă din Prefață. În fapt e o invitație la rugăciune, fiindcă versurile Luminiței Niculescu sunt ca “niște poezii însuflețite de credință și dragoste de Dumnezeu” (p. 6). În fapt, autoarea recidivează. Primul ei volum de versuri, Prețul sufletului, a fost publicat în 2008, ceea ce anunță o permanentă căutare a înțelesului Continuă să citești →