Destinul ca fatalitate
de Dan Ionescu
Ion R. Popa se dedică marilor teme, ca familia, ilustrate în literatura universală prin Familia Thibault, de R. M. du Gard, iar în literatura română, în special prin arhicunoscutul Moromețiii, de Marin Preda. Spre deosebire de protagoniștii acestor opere, care încearcă să se opună istoriei prin pasivitate și interes pentru viața de cerc familial, în special, transformărilor sociale impuse de regimuri totalitare, precum la noi, comunismul, personajele din cel mai recent roman al lui Ion R. Popa, Familia blestemată (Ed. Autograf, Craiova, 2013), se lasă măcinate de ea, cu un fel de resemnare mioritică: dacă va fi să fie, asta e, dacă nu, merg mai departe. Deși (se spune) specific românească, supunerea fără protest deosebit, prinde personaje cu origine sârbească ori bosniacă: „Tot acolo, Bojan o cunoscuse pe una dintre ziliere, Sava, considerată de toți sârboaică, deși avea tată român și mamă bosniacă”.