Nicolae Pârvulescu: Teza lui Costel – Viaţa fără subtitrare
Recenzie de Mirela Teodorescu
Prin romanul Teza lui Costel, Nicolae Pârvulescu ne prezintă al optulea roman al domniei sale, roman de o fineţe remarcabilă a radigrafierii parcursului prin viaţă, am putea spune exhaustiv, al unui personaj, al unui concept, al unei ideologii.
Prin definiţie, romanul realist realizează un contract implicit cu cititorul: ceea ce autorul prezintă este adevărat şi, totuşi, este o operă ficţională şi totul e inventat. Acest aspect poate să pară paradoxal, dar cuprinde esenţa romanului realist: ceea ce citesc s-ar fi putut întâmpla. Acest lucru permite o identificare puternică a cititorului cu personajul principal, pentru puţinii care îşi regăsesc propriile emoţii, din acest considerent romanul realist este foarte precis în ceea ce priveşte termenii, contextul istoric şi social, descrierile şi portretele care servesc chiar la inserţia istoricului prin metaforă.