Concurența artelor*, de Dan Ionescu
(Din volumul în curs de apariție, Virtualități ale compromisului)
Cea mai mare capacitate de a surprinde lumea și firea omului o deține literatura. Fiind mai durabil ca piramidele ori fierul, scrisul de fapt fixează pentru timpul (de după noi) viitor, istorii personale, fapte luminoase, nume, destine și mai ales experiența de a îndeplini mai bine toate meșteșugurile. În cărți nu se pierde nimic. Dimpotrivă, sunt îmbogățite lucrurile. Epopeea lui Ghilgameș, prima operă scrisă pe 60000 de tăblițe de lut, a omenirii concentrează o interesantă experiență de viață și un cult aparte al prieteniei, care a inspirat opera atâtor poeți. Nichita Stănescu deseori amintește de Enkidu în poeme de salutare a amiciției adevărate. În Iliada și Odiseea, Homer vede cu ochii minții lupte fabuloase, la care participă zei și pământeni; fără culoarea atâtor picturi încleștarea poate n-ar fi avut seninătatea victoriei. Nevoia de a fi redat în culoare și prin desen evenimente ori chipuri dovedește că textele au convins. Strategii de luptă de asemenea s-au păstrat pe numeroase pergamente. Arta de a struni un cal, fapt banal din afară, tot în tratate s-a transmis cel mai bine, astăzi echitația pretinzând multe cunoștințe.
