Despre puterea exemplului* din vol. Virtualități ale compromisului
„Când chemi la muncă, să te văd cu sapa.“ (Nicolae Iorga)
Puterea exemplului este mare. Mihai Viteazul, ca să dea curaj ostașilor, lupta în fruntea lor. În fața atâtor inamici foarte bine pregătiți, câștigători de lupte și de teritorii, a nu ți se fi înmuiat picioarele era deja o performanță. Însă ei luptau (deseori) cu zece o dată. La situația acestor înaintași vajnici m-am tot gândit în pelerinajul meu estival. Am mai spus-o cunoscuților: turcii sunt mai prietenoși decât grecii, de exemplu, dar nu simți în Turcia siguranța din Grecia, unde turistul cu adevărat este suveran. Acum trei ani, mi s-a întâmplat, cu un GPS performant, care nu m-a trădat niciodată, comparativ cu oamenii, să greșesc autostrada. Mi-am dat seama după vreo patru kilometri. Ca să mă fi repoziționat pe ruta corectă, aveam două variante: de a merge patruzeci de kilometri în față ori patru înapoi. Am ales varianta a doua, dând cu spatele.