Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu

Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu, Editura “Sitech” Craiova, 2010 [Cote: Biblioteca „Aman” 821rum/P81; Biblioteca Universităţii din Craiova II 93093]

[Inginera chimistă Magnolia, venită nouă într-o uzină prin anii `70, a întâlnit în fabrică o mare dezordine în probleme de chimie. Înainte de facultate absolvise o şcolă medie tehnică de contabilitate şi lucrase un an la o mică întreprindere.]

CAPITOLUL 14

ŞAHUL

………………………………………………….

În biroul lor intrau mereu fel de fel de oameni, cu fel de fel de probleme: ingineri proiectanţi cu întrebări privind prescripţiile tehnice pentru acoperiri metalice, vopsiri, materiale plastice etc., tehnologi ce voiau fel de fel de reţete, maiştri cu încurcături tehnologice, cei de la Protecţia muncii cu poluarea de la vopsitorie şi câte şi mai câte. Magnolia, care acum cunoştea bine uzina, localiza imediat unde e atelierul cu acel produs, se uita pe observaţiile ei, spunea ce dorea să facă şi promitea că va rezolva, explicând că acum are probleme mult mai grave. Şi aşa era. Harababura din documentaţii privind operaţiile legate de chimie, evitarea unor accidente, pânze de apă pentru absorbţia jeturilor de vopsele la vopsirea pieselor suspendate şi multe altele.

Continuă să citești

Fragment de roman, de Iulian Popescu

[În romanul recent apărut, (ce va putea fi citit în curând la Biblioteca „Aman” şi la cea a Universităţii din Craiova), „Numai dascăl să nu fii…” de Prof. univ. dr. ing. Iulian Popescu, este vorba de peregrinările unei profesoare de şcoală elementară, care în anii `60 -`80 deşi absolvise 24 de ani de şcoală şi facultate, a fost numai suplinitoare, cum a şi ieşit la pensie… Mai jos se dă un capitol din acest roman.]

REVIZOAREA…

Învăţată cu peregrinările prin şcolile patriei, Mioara a ajuns într-o comună din Ardeal, unde va preda, tot ca suplinitoare, la o şcoală de opt clase. Şi-a găsit repede o gazdă, doar se pricepea la asta, fiind obişnuită, iar cu o zi înainte de a începe şcoala, s-a dus să vadă ce şi cum. Nu cunoştea pe nimeni, n-o cunoştea nimeni. La intrarea în şcoală nu ştiu cum i-a venit, dar a luat o figură impunătoare, doar jucase în câteva piese de teatru prin şcoli, fiind obişnuită cu schimbarea fizionomiei şi a ţinutei.

Continuă să citești