[Panduru, un tânăr tâmplart din Gorj, ajuns în Vestul Sălbatic prin 1860, după multe aventuri cu atacuri ale bandiţilor şi ale indienilor, reuşeşte să găsească aur (praf) şi se duce la San Francisco pentru a-l transforma în monede de aur.]

ATAC LA BANCĂ

Ajuns la San Francisco, Panduru, acum om bogat, dar arătând cam a sărăntoc, doar voia să-şi ascundă ţinuta care i se cuvenea ca să nu fie jefuit, şi-a închiriat pentru o lună o căsuţă apropiată de…închisoare, în ideea că pe lângă şerif nu prea se înghesuie hoţii… Avea aurul grămadă în nişte desagi, aşa că trebuia să-l ascundă. S-a dus la un tâmplar şi a aranjat cu el să fie lăsat să-şi facă un cufăr, spunând că şi el este tâmplar. S-a apucat de lucru, dar a folosit câte două scânduri la fiecare perete al cufărului, deşi tâmplarul i-a zis că ajunge o singură scândură, dar Panduru i-a explicat că va călători pe o corabie, unde, când e furtună, toate se răstoarnă, iar el voia să pună înăuntru piese de porţelan, fragile, bineînţeles învelite bine în cârpe. S-a dus apoi acasă şi a demontat cufărul, prelucrând scândurile astfel ca între ele să existe spaţii goale în care să-şi ascundă banii de aur pe care-i va lua de la bancă în schimbul aurului lui.

Continuă să citești →