Plugarul. Poem*, de Dan Ionescu

  • *din volumul Sunt poet în fiecare zi
    Plugarul
    I.
    Ară din zori plugarul,
    pentru a-și face loc în ochii buni ai lui Dumnezeu:
    – Calmează-mi odraslele! Trimite-mi la ușă îngeri,
    în locul foametei pe care nu știu de ce întâi
    mi-ai expediat-o. Probabil, ca să-mi sară inima din piept,
    pentru sudalma spusă pe câmp, la indignare. M-am împiedicat
    de bolovani și era să cad în lama plugului.

Continuă să citești