Motto: ,,Greu crește floarea-n iernile cumplite…”

Din caierul mare al vremii

Istoria strânge-un fuior

Scriind cu fir alb pe milenii

Hrisov cu hrisov, din izvor…

Continuă să citești →

Imediat după terminarea facultăţii am făcut o vizită la ţară, într-un sat din Oltenia în care fiecare copac are o poveste, fiecare văcuță are un nume și toți sătenii îi știu pe toți ceilalți. Faţă de satul ardelenesc, ordonat, curat, în care totul era făcut cu socoteală, în bătătura oltenească părea că totul este vraişte. Viaţa se desfăşura ba din deal, ba din vale, câinele muşca purceaua iar purceaua schilodea puii, toţi şi toate erau în devălmăşie, iar mie îmi părea că nimic n-are cap sau coadă… Puii erau chemaţi la mâncare: Pui, pui, pui, mânca-v-ar moartea! Iar moartea nu era niciodată prea departe. Ori venea dihorul, ori vulpea, ori scroafa, ori vecinii, pe puii ăia se bătea o lume întreagă. Cred că nimănui de-acolo nu-i trecuse prin gând să zică: Mânca-v-ar viaţa! sau, şi mai bine:  Mânca-v-ar Raiul!

Continuă să citești →

Stăpâni și sclavi pe al Cuvintelor meleag…

– De ce nu-i chiar ușor, dintr-o tâlcuire,
Să descifrezi deplin a vorbelor rostire?

Continuă să citești →