Mai bine să rămână, decât să nu ajungă. Proză, de Ion R. Popa

         Nervos, cu fața congestionată, deputatul Ion Ion s-a ridicat de pe scaun și s-a îndreptat spre ieșire. Cu haina descheiată, de sub care burta se revărsa peste curea, parcă pentru a o lua înaintea lui spre bufet, cu stânga în buzunar gata să scoată țigara și cu ochii holbați spre alte fotolii în căutarea prietenului său Ilie Măcriș, a ajuns îndată la ușă, pe care a deschis-o brusc și a ieșit în foaier, unde, în așteptarea prietenului său, și-a aprins kentul, din care a tras cu poftă.

Continuă să citești