Dorobanți, comună mare, cu oameni harnici, care agoniseau venituri apreciabile din munca la ferma pomiviticolă, la cea piscicolă din bălțile Dunării, pe pământurile proprii devenite vaste grădini de legume și zarzavaturi sau bostănării, ale căror produse erau solicitate din plin pe piețele orașelor. Mai mult, chiar și terenurile însămânțate în mod tradițional cu plante tehnice și cereale deveniseră rentabile, mai ales dacă erau cultivate în suprafețe mari.

Continuă să citești →

Bagheta mea

de Teodor Ionescu

ian. 2013

De mult, am vrut să am o baghetă magică.

Într-o zi, mi s-a părut că o am și am început să îmi pun dorințe. Sub ochii mei și sub efectul baghetei, o stradă care nu avea lampadare pentru jocul de seară al copiilor, a început să lumineze și din toate casele din zonă au ieșit băieți și fete, la joacă. Am prins curaj și am încercat să transform și planeta, din rotundă, ca un balon, să o fac plată ca să văd mai bine copiii din celălalt capăt al lumii. Dorința mi s-a împlinit și m-am bucurat la vederea lor. Ei erau la fel de exuberanți ca noi.

Continuă să citești →

Ceasul din gară – autor FLORENTINA LOREDANA DALIAN (Slobozia/Ialomița)
PREMIUL II la Concursul Internațional de proză scurtă „ZĂTRENI- FILĂ DE LEGENDĂ”

Pe-aici, prin gara asta părăsită prin care mai trece doar din când în când câte un mărfar, pe-aici au trecut oameni mari. Pe unde-or mai fi?

Continuă să citești →

Cum e sacul și peticul…

Mută tristețe, mai presus de lacrimi:
Să dai din cap, fără să spui nici mâlc –

Continuă să citești →

ÎN STAȚIUNE

         Elian, inginer agronom, Emilia, farmacistă, ar fi crezut oricine că întemeiau o familie căreia nu-i lipsește nimic. Nici Dănuț, băiețelul lor în vârstă de șase ani, nu-i îngrijora câtuși  de puțin; era crescut de către părinții Emiliei, care locuiau în apropiere. Ambii păreau dedicați serviciului și se bucurau de aprecieri în special din partea sătenilor și, până la un timp, și din partea organelor de partid și de stat. Numai că, pe timpul campaniilor agricole, el ajungea acasă, de fiecare dată, după lăsarea întunericului, frânt de oboseală.

Continuă să citești →