DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
Imn-Rugăciune
LIMBA ROMÂNĂ Patrie ne fie,
Mai tânără și, de-a pururi, vie…
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE
Imn-Rugăciune
LIMBA ROMÂNĂ Patrie ne fie,
Mai tânără și, de-a pururi, vie…
VIZITA LUI VELEANU LA ȚAGANI
( Fragment din romanul „Parfumul de lavandă”,
Cum e graiul, așa-i și …straiul
Se spun despre Cuvinte vrute și nevrute,
Ba c-ar fi frumoase, ba că sunt urâte…
Generalul Constantin Coandă –
o pagină de virtuți în istoria românilor
Cu prilejul aniversării a 85 de ani de la înființarea Bibliotecii „General Coandă” din Perișor – Dolj, organizată de către autoritățile comunale și Muzeul „Henri Coandă” din localitate, cu concursul „Asociației Române pentru Istoria Aeronauticii” și al asociației „Cultul Eroilor Frații Buzești”, filiale doljene, a fost pus în circulație un set de documente legate de eveniment. Printre acestea, cuvântări ale unor personalități centrale și locale ale anilor ’30. Din cuvântările acestora, am desprins câteva idei deosebite la care mă voi referi în cele ce urmează.
(Fragment din romanul „PARFUMUL DE LAVANDĂ”,
Ed. Autograf MJM, Craiova, 2014, autor Ion R. Popa)
Vestea s-a răspândit îndată, ajungând şi la centrul cultural. Marcel Lepădat a lăsat fetele în grija lui Manu şi a lui Iurie, plecând spre localul lui Wolf ca să vadă despre ce e vorba. Când a ajuns, rănitul deja fusese pornit cu trăsura, dar a fost informat de Nazar despre cele întâmplate. A plecat acasă îngândurat: „Semn rău, pentru debutul meu la primărie!” şi-a zis el, deşi nu era superstiţios.
Memorabil ecou peste milenii
Când se adună gloată multă,
Să-și strige păsurile – sute –
(Fragment din romanul ”PARFUMUL DE LAVANDĂ”, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2014, de Ion R. Popa )
Odihnă socratică
Adevărul zdrobitor l-a rostit un corifeu:
De când lumea-i cel mai greu
Doi îndrăgostiți (Fragment din romanul „PARFUMUL DE LAVANDĂ”,Ed. AUTOGRAF MJM, Craiova, 2014, de Ion R. Popa )
Mult timp, Manu nu s-a mai întâlnit cu Irina. Îi părea rău că se amestecase în intimitatea ei după rememorarea acelor momente dureroase. Totuşi, avea îndoieli. „Dacă mă gândesc bine, consider că nu din cauza asta a luat-o la fugă. Cred că acele cuvinte, mai ales ultimele, dar şi cele care ar fi urmat, le rostea cu gândul la mine, gând pe care îl socotea taina sufletului ei. Iar ceea ce am făcut eu este ca şi cum aş fi surprins-o asupra faptului… Sunt curios cum se va manifesta când ne vom întâlni!”.