Era spre sfârşitul verii. Crângăşenii abia terminaseră treierişul şi urmau să se pregătească de culesul porumbilor şi al viilor. Toamna se anunţa lungă şi frumoasă, după o vară care, de la Sfânta Maria, nu mai avusese ploi. Lipsa acestora, spuneau bătrânii, făcuse ca greierii să aibă „concerte” tot mai susţinute, seară de seară.