În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Și coborînd pe rază țara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc’ adevăruri,
Când gândul era pază de vis și de eres,
Era pe lumea asta o mândră ‘mpărăție
Ce – avea popoare mândre, mândre cetăți o mie.