Primăvara asta pare timpurie,

Sufletele noastre au doar bucurie.

Zilele noroase stau pe o frânghie,

Gata să se rupă de la veselie.

Ra apare-ndată.

A lui datorie:

Lumina lui caldă

Trebuie s-adie.

Zilele scurtate

Încep să-și revie,

Nu se va mai ști

De seară timpurie.