Crești pădure…*

Crești pădure și te-ndeasă

numai loc de casă-mi lasă,

Loc de-o casă și-o cărare,

până la mândruța-n vale.

Dușmanii se sfătuiră,

cărăruia mi-o smintiră.

Săraci cărările mele,

a crescut iarba pe ele.

Las să crească, să-nflorească,

numai mândra să-mi trăiască.

*Cules de V. Florea.

Sursa: Revista „Izvorașul”, – Muzică, artă naţională, folklor și teatru sătesc, 1937