https://blog.revistaderecenzii.com/

În mintea omului rămâne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar și-n al meu suflet
Reamintirile întinse;

Aci revăd o albă casă…
O horă, fete, fluturi, salbe,
Frunzișuri, vii și flori pe câmpuri
Și porumbei cu aripi albe!

Aci mă văd pe alte țărmuri
Pribeag prin țările străine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci și vechi ruine!

Aci revăd, revăd un tânăr…
La braț el poartă o femeie…
Le bate inima-n unire
Și află-a raiurilor cheie!

Pădurea-n umbră le-nfășoară
Amorul lor ca un tezaur
Și soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!

Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când verși atâta fericire
Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o
Ș-abia ne lași o suvenire?