https://blog.revistaderecenzii.com/

De deochi (1)

Dacă cutareva om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochi răi.

Cel deochiat are durere de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are gust de mâncare și de regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica.
Ca preservative în contra deocheatului, mai ales la copii, se pun la mână nasturi albi legați cu ață sau panglică roșie, ca privitorii să-și aducă aminte că-l pot deochea. Iar dacă, cu toate preservativele acestea, deochiul se face, atunci trebuie să-i descâtăm.
Luăm un vas cu apă curată și, aruncând cărbuni până la nouă, zicem:
Doi ochi răi ti-o strâcat,
Și nouă sfinți te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Și opt sfinți te-o vindecat (…)
Dacă unul sau doi din cărbunii aceia se așează pe fundul vasului, atunci bolnavul desigur a fost deocheat. Ca să se vindece bea de nouă ori puțină apă, din acee peste care s-a descântat, apoi se spală la subsuori, cap, rânză, încheieituri, ochi și pe față din apa acee, și ce apă o rămas ungem țâțânile ușii…

• culegător: Ion Bârlea,
• de la Ioana Ofrim, 60 ani, Oncești, Țara Maramureșului,
• în Literatura…, 1968 (1924), II, p. 334-336, t.1.

De deochi (2)
Luăm cărbuni înfocați și țâpând câte unul într-un vas, zicem:
Pasăre neagră,
Pasăre galbenă,
Sai în ceri,
Sai în pământ,
Sai în piatră seacă,
Piatra-n patru crapă.
Da nu crapă piatra,
Ci crapă (cutare).
De-i deochiat
De cocon, de cocoană,
De fecior, de fată,
Ori de vâj, ori de babă,
Ori de țigan, ori de țigancă,
Ori de jidan, ori de jidancă,
Crepe-i-se tâțele,
Versă-i-se laptele,
Sară-i ochii ca și stropii.
Să rămâie curat
Și luminat
Ca argintul cel curat,
Ca vinul strecurat.

• culegător: Ion Bârlea,
• Bogdan Vodă (Cuhea), Țara Maramureșului
• în Literatura…, 1968 (1924), II, p. 336-337,
• vâj – om bătrân, moșneag.

De deochi (3)

(Când omul are o stare generală rea, îl doare capul, are senzația de vomă, nu vede bine cu ochii, are amețeli)
Arunci nouă cărbuni în apă și numeri invers, de la nouă spre unu, zicând:
S-o luat Mărie pă cărare,
Pă drumul cel mare,
S-o-ntâlnit cu deochetor, cu deochetoare,
Cu moroi, cu moroaie,
Cu strâgoi, cu strâgoaie.
Fugi, deochi,
Dintre ochi,
Mărie să rămână curată,
Luminată,
Ca argintu strecurat.

• culegător: Valerica Ștețco,
• de la Ileana Briții Mihali, 52 ani, Borșa,
• în Poezii…, 1990, p. 75 (fragment)
• Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Desc%C3%A2ntec_de_deochi