Lester R. Brown: PLANUL 2.0 – Terra, cel mai frumos lucru din Univers!

de Mirela Teodorescu

Lucrarea lui Lester R. Brown-“PLANUL 2.0 – Salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în impas”  (Bucureşti Editura Tehnică, 2006- “Plan 2.0 – Rescuing a Planet Under Stress and a Civilization in Trouble” –Lester R. Brown, Earth Policy Institute, 2006), “reflectă cu acuitate problemele cu care se confruntă economia mondială, constituind un veritabil avertisment privitor la iminenţa pericolului unui posibil colaps al acesteia”, spune Ion Iliescu în cuvântul de introducere al volumului.

Lester Brown, creatorul in 1974 al “Worldwatch Institute” şi promotorul unor serii de studii, materializate în rapoartele anuale privind progresele pe calea structurării unei societăţi durabile: “Starea lumii” sau “Semne vitale”, a devenit una dintre personalităţile proeminente în domeniul studiului problemelor globale şi ale mediului ambient. El a definit şi conceptul de dezvoltare durabilă  din punct de vedere ambiental. O societate durabilă este cea care îşi modelează sistemul economic şi social astfel încât resursele naturale şi sistemele de suport ale vieţii să fie menţinute. Componentele esenţiale ale unei strategii pentru o dezvoltare durabilă includ stabilizarea populaţiei, reducerea dependenţei de petrol, dezvoltarea resurselor de energii regenerabile, conservarea solului, protejarea sistemelor biologice ale pământului, reciclarea materialelor.

Lucrarea este structurată în trei părţi precedate de o introducere în care ni se prezintă situaţia curentă a planetei: “Economia globală a lumii în care trăim este pe cale să depăţească limita de suportabilitate a Pământului, împingând civilizaţia din faza timpurie a secolului al XXI-lea mai aproape de posibila prăbuşire decât a fost vreodată … Civilizatia acestui secol al XXI –lea nu este cea dintâi care ia calea unei economii ce nu poate fi susţinută de mediul inconjurător” (pag. 1). Ideea este că lumea se află astăzi în ceea ce ecologii numesc modul “exagerare şi prăbuşire”. In trecut, în nenumărate rânduri cererea a depăşit producţia sustenabilă a sistemelor naturale la nivel local. Primul mare test privind capacitatea comunităţii internaţionale de a gestiona penuriile poate veni în legătură cu petrolul, sau poate veni legat de cereale, cazul Chinei.  Planul B este un plan al speranţei – alternativa la modul consacrat în care ne desfăşurăm activitatea.

I.O civilizaţie în impas, un capitol structurat pe cinci teme cheie ale planetei: petrolul, apa, temperatura planetei, ecosistemele, percepţia umană asupra lumii inconjurătoare.

Dincolo de apogeul petrolului.Petrolul a modelat civilizatia secolului al XXI-lea, afectând toate faţetele economiei, de la mecanizarea agriculturii, până la călătoria cu reacţie. După o analiză a resurselor de petrol ale planetei, autorul concluzionează: “nu de mai mult petrol are nevoie lumea de astăzi, ci de o mai bună capacitate a celor ce o conduc” (pag. 42).

Criza de apa în plină desfăşurare. Lumea atrage după sine un vast deficit de apă care este invizibil, în cea mai mare măsură, este recent din punct de vedere istoric şi creşte rapid. Pentru că cea mai mare parte a acestui deficit provine din pomparea în exces a apei subterane, adeseori el nu poate fi vizualizat. Spre deosebire de pădurile care iau foc sau dunele de nisip invasive, scăderea nivelului apei freatice este descoperită abia când puţurile ajung să sece. “Utilizând apa pentru irigaţii, multe ţări se află în modul “exagerare în prăbuşire”. Dacă ţările care pompeaza în exces apa din subteran nu vor reduce rapid consumul de apă si  nu-şi vor stabiliza nivelul apelor subterane freatice, atunci scăderea, într-un final, a producţiei de hrană este aproape inevitabilă” (pag. 60) , conchide L. Brown.

Temperaturi şi mări în creştere. Când a început Revoluţia Industrială, nivelul dioxidului de carbon atmosferic a fost in jur de 270 părti per million (ppm). Cele 337 ppm înregistrate în 2004 nu numai că se situează cu mult deasupra oricarui nivel atins în ultimii 740 000 de ani, dar s-ar putea să fie în preajma unei valori ce nu s-a văzut de 55 de milioane de ani. La acea vreme, Pământul era o planetă tropicală. Nu exista niciun fel de gheaţă polară; nivelul mării era cu 80 metri (260 picioare) mai înalt decât este astăzi.

“Într-o vreme în care îngrijorarea publică cu privire la schimbările climatice provocate de arderea combustibililor fosili este în creştere, industria mondială a combustibililor fosili este încă subvenţionată de către cei ce plătesc impozite cu mai bine de 210 miliarde dolari SUA pe an. Subvenţiile pentru combustibilii fosili aparţin unei alte epoci, o epoca în care dezvoltarea industriei petroliere şi a celei miniere erau văzute ca esenţiale pentru progresul economic, şi nu ca o ameninţare la adresa civilizatiei secolului douazeci şi unu” (pag.79).

Sisteme naturale sub presiune. Nemiloasele pretenţii umane pun asupra pădurilor, asupra întinderilor de pământ şi asupra surselor naturale de peşte, o presiune căreia acestea nu îi pot rezista. Distrugem, de asemenea, multe dintre speciile de plante şi animale cu care împărţim planeta. În întreaga lume, speciile dispar astăzi de 1000 ori mai rapid decât evoluează altele noi: noi oamenii, am reglat “ceasul” dispariţiei lor pentru viteza “rapid înainte”. “În lumea nouă în care intrăm, protejarea diversităţii vieţii de pe Pământ nu mai este o simplă chestiune de selectare a unor terenuri de pământ pe care să le împrejmuim cu un gard şi să le numim apoi parcuri şi rezervaţii. Succesul unui astfel de efeort depinde de stabilizarea climei şi a populaţiei” (pag. 104) – ne spune Lester Brown ca un avertisment la agresiunile ce se produc asupra planetei.

Semne timpurii ale declinului. Diferenţele sociale şi economice dintre cei 1 miliard  “cei mai bogaţi” şi cei 1 miliard “cei mai săraci” ai lumii sunt fără precedent în istorie. Iar aceste diferenţe, nu numai că sunt mari, dar se şi măresc din ce în ce mai mult. Miliardul de săraci se află la limita subzistenţei, în vreme ce miliardul de bogaţi devin, cu fiecare an ce trece, din ce în ce mai bogaţi. Diferenţele de natură economică pot fi văzute în contrastele din nutriţie, educaţie, tipologia bolilor, mărimea familiilor şi media de vârstă. Conform principiului Pareto, 20% din populatia globului deţine 80% din resursele aceluiaşi glob. Chiar dacă au trecut cinci secole de când Gutenberg a inventat presa tipografică, aproape 800 milioane de adulţi sunt analfabeţi. Incapabili să citească, ei sunt excluşi, de asemenea, de la utilizarea computerului şi a internetului. Şi fără programe de alfabetizare a adulţilor, perspectiva lor de a scăpa de săracie nu este deloc una bună.

II.Răspunsul – PLANUL B  . În acest capitol, Lester Brown ne propune criterii şi metode de salvare şi reducere a declinului planetei.

Eradicarea sărăciei şi stabilizarea populaţiei.  “Noul secol a început într-o notă înălţatoare, ne spune Lester Brown, statele membre ale Naţiunilor Unite şi-au propus obiectivul de a reduce la jumătate numărul oamenilor ce trăiesc în sărăcie, până în anul 2015. Iar în 2005 lumea se afla înainte de termenele stabilite pentru atingerea acestui obiectiv. Există două explicaţii majore pentru aceasta: China şi India. Creşterea economică de 9% pe an, înregistrată de China pe parcursul ultimului sfert de secol, şi accelerarea creşterii economice a Indiei până la aproape 6% pe an, pe parcursul ultimului deceniu, au “scos” sute de milioane de oameni din sărăcie” (pag. 129).

Refacerea pământului va însemna un enorm efort internaţional, unul chiar mai mare şi mai solicitant decât mult-amintitul Plan Marshall ce a ajutat la reconstruirea Europei şi Japoniei după război. Iar o astfel de iniţiativă trebuie luată rapid, ca nu cumva deteriorarea mediului să se traducă în declin economic, aşa cum s-a întâmplat în cazul civilizaţiilor străvechi ce au depăşit limitele naturii şi i-au desconsiderat termenele.  Printre punctele cheie ale acestui deziderat se alfă protejarea şi refacerea pădurilor, conservarea şi refacerea solurilor, satisfacerea nevoii de apă a naturii, regenerarea surselor naturale de peşte, protejarea biodiversităţii.

Şapte miliarde de oameni bine hrăniţi. “In aprilie 2005, Programul Mondial pentru Hrană şi Guvernul Chinez au anunţat împreună că ajutoarele de hrană pentru China urmau a înceta la sfârşitul anului. Pentru o ţară în care sute de milioane de oameni sufereau în mod “cronic” de foame, cu o generaţie în urmă, aceasta a fost o realizare de importanţă istorică. Succesul Chinei în eradicarea la scară largă a foametei îşi are “originea” în reducerea masivă a sărăciei asociată expansiunii de opt ori a economiei sale, de la începerea, în 1978, a reformelor economice şi saltului de 50% în producţia de cereale, în perioada 1977 – 1986” (pag. 173) – precizează autorul. Dacă foametea este pe cale de dispariţie în China, ea s-a răspândit în Africa subsahariana şi în anumite porţiuni ale subcontinentului Indian. Ca urmare, numărul oamenilor care suferă de foame a crescut de la minimul istoric recent de 820 milioane, în 2000, la 852 milioane, în 2002. Printre metodele prin care trebuie regândită scăderea sărăciei, putem lua în considerare: reconsiderarea productivităţii pământului, creşterea productivităţii apei, producerea mai eficientă a proteinelor, sisteme noi de producere a proteinelor, coborârea lanţului trofic.

Stabilizarea climei. Tranziţia energiei capătă avânt. Când s-a negociat protocolul de la Kyoto, în 1997, reducerea cu 5%, de la nivelul din 1990, a emisiilor de carbon în ţările industriale, până în 2012, părea un  obiectiv ambiţios. Astăzi, el este în mod larg văzut ca fiind demodat şi cât se poate de inadecvat. Guvernele naţionale, guvernele locale, corporaţiile şi grupurile de mediu vin cu planuri de reducere a emisiilor de carbon cu mult mai mult decât s-a negociat la Kyoto, prin trecerea la surse regenerabile de energie şi creşterea eficienţei energetice. Unele persoane sau chiar grupuri încep chiar să se gândească la reducerea emisiilor de carbon cu 70%, cât oamenii de ştiinţă spun că ar fi necesar pentru stabilizarea climei. Este necesar să regândim creşterea productivităţii energiei,  să adoptam maşini cu alimentare hibrida, să valorificăm energia eoliana, să luăm în considerare transformarea luminii solare în electricitate, să evaluăm energia din Pământ – energie termică din radioactivitate, ce se emite gradual fie prin conducţie, fie sub forma de izvoare fierbinţi şi gheizere, energie geotermală ce este inepuizabilă.

Proiectarea de oraşe durabile. Oraşele lumii se află în impas. În Mexico City, Teheran, Bangkok, Shanghai, şi în alte sute de oraşe, calitatea vieţii zilnice se deteriorează din ce în ce mai mult. Respirarea aerului în unele oraşe echivalează cu fumatul a doua pachete de ţigări pe zi. Schimbarea vine odata cu primarul oraşului Bogota, Enrique Penalosa. Sub conducerea sa, în oraş a fost interzisă parcarea maşinilor pe trotuare, au fost create sau renovate 1200 parcuri, a fost introdus un sistem de transport rapid şi de mare succes cu autobuzele, au fost construiţi sute de kilometri de alei pentru biciclişti şi străzi pentru trafic pietonal, traficul auto la orele de vârf a fost redus cu 40%, s-au plantat 100 000 de copaci, iar locuitorii au fost implicaţi direct în îmbunătăţirea cartierelor proprii.

III.O nouă şi interesantă opţiune constă în Construirea unei noi economii prin restructurarea taxelor, restructurarea subvenţiilor, eco-etichetele- un vot acordat propriilor noastre portofele, economii bazate pe materiale noi şi Planul B: Construirea unui nou viitor. Să luam în seamă apelurile de deşteptare.

“Intrăm într-o lume nouă. Există puţine dubii cu privire la asta. Ceea ce nu ştim este cum va fi această lume. Va fi ea o lume a declinului şi a colapsului? Sau va fi o lume a refacerii mediului înconjurător şi a progresului economic? Oare se poate mobiliza omenirea suficient de rapid? De unde oare vor veni apelurile de “deşteptare” ? Şi ce formă vor lua ele oare? Oare le vom auzi noi?” – cu aceste întrebări îşi încheie lucrarea Lester Brown.

Să păstrăm planeta aşa cum am moştenit-o de la strămoşii nostri, aşa cum s-a format ea acum 4,6 miliarde de ani, aşa cum apare ea in fotografia făcută de  Frank Borman, comandantul  navei Apollo 8, în decembrie 1968 şi întitulând-o: Răsăritul Terrei, cel mai frumos lucru ce poate fi văzut în Univers!