https://blog.revistaderecenzii.com/

Ţin minte că în copilăria mea, când cineva dorea să convingă pe ceilalţi de adevărul spuselor sale îşi dădea „cuvântul de onoare”. Aţi mai auzit în ultima vreme această expresie la cei din jur? Eu mărturisesc cinstit că nu… nici măcar la mine – adică de ani buni mi-a ieşit din obişnuinţă să mai spun aşa ceva chiar dacă de multe ori a trebuit să conving pe alţii că nu mint.

Oare s-o fi devalorizat atât de mult această expresie, încât a ieşit din uz? O fi dispărut din vorbirea curentă sau doar întâmplarea a făcut să nu o mai fi auzit eu?

Cu siguranţă conceptele de onoare, adevăr, respect – nu au dispărut, ele există chiar dacă nu mai sunt scoase în prim-plan de societate. Sunt mulţi oameni care păstrează aceste valori, care le transmit generaţiilor tinere – dar mi-e teamă că unii dintre ei preferă să le mascheze când sunt cu cei de vârsta lor – doar pentru a nu-i ofensa pe cei care nu le au…

Am fost adolescentă, elevă de liceu, studentă pe vremea comuniştilor – dar mărturisesc că viaţa era parcă mai uşoară pentru tineri atunci decât acum. Nu mă refer la partea materială, ci la dezvoltarea psihică, la educaţie – căci scara de valori era pe atunci încă în poziţia ei corectă.

Acum, uitându-te la „modelele” promovate de revistele glossy, de televiziunile comerciale, de trendurile diverselor aplicaţii de pe internet – este imposibil să nu fii bulversat – chiar matur fiind, nu doar un tânăr în formare…

Din acest motiv sunt recunoscătoare sorţii care a făcut să trăiesc în două epoci diferite – ceea ce mi-a permis să iau ce e mai bun din fiecare. Şi tot din acest motiv, mă bucur mult că nu mai sunt tânără şi vulnerabilă… Nu regret vârsta mea – dimpotrivă, mă mândresc cu faptul că în acest an (2023), în octombrie, schimb prefixul din 5 în 6! Pe cuvântul meu de onoare că aşa e!