https://blog.revistaderecenzii.com/
În această vară se împlinesc patru ani de când nu am mai fost la mare şi îmi este tare dor de ea. Nu mă încântă deloc statul la soare sau mersul pe nisipul încins, nu duc dorul aglomeraţiei estivale sau a diverselor distracţii nocturne.
Pur şi simplu îmi este dor de EA – de mare. De briza şi mirosul ei, de zgomotul valurilor şi de senzaţia unică atunci când intri în apa mării… De fiecare dată când sunt la plajă încerc să evit acele zone zgomotoase cu muzică sau programe antrenante la boxe. Nu mă deranjează neapărat muzica, dar mă împiedică să aud marea, valurile, pescăruşii…
Muzica din boxe o pot asculta oricând, dar pe cea a mării nu…
Îmi este atât de dor de mare încât mărturisesc sincer că am ajuns chiar să îl invidiez foarte tare pe maidanezul Fănică – un motan de pripas adoptat de o prietenă care, când a plecat în vacanţă, a luat cu ea şi pisoiul. Şi mi-a trimis o fotografie cu Fănică stând cuminte în fotoliu pe balcon bucurându-se de briza marină la Eforie. Arăta atât de satisfăcut cotoiul ăsta încât probabil în apropierea lui se afla şi un vas cu smântână – echivalentul unui frappe sau cocktail cu umbreluţă…Ok, exagerez niţel, dar cum să nu invidiezi o asemenea viaţă? Adică Fănică a ajuns la mare şi eu nu?
Mai nasol este că nici în acest an nu se întrevede un eventual concediu la malul mării – şi îmi este atât de dor să o văd, încât mă gândesc din ce în ce mai serios la o scurtă excursie măcar. Un weekend în care să mă întâlnesc cu draga mea prietenă – să o ascult, să îi simt briza sărată şi să mă bălăcesc un pic în apa ei – sper curată.
Cred că nu ar mai conta nici dacă vremea ar fi brusc rece sau ploioasă – pentru că eu tot nu aş rata întâlnirea cu marea, indiferent cât de capricioasă sau neprimitoare ar fi – atât de dor îmi este să o revăd…
Dar pentru că se zice că dacă îţi doreşti foarte tare un lucru şi te gândeşti mereu la el, dorinţa ta se va îndeplini, sunt convinsă că în această vară voi ajunge cumva la malul mării, fie chiar şi pentru foarte puţin timp. Eu sunt încrezătoare în acest lucru, iar marea ştiu că mă aşteaptă cu răbdare…
Aşa că, pe curând, draga mea… pe foarte curând (sper)!