https://blog.revistaderecenzii.com/

Constantin Ghinea Dumitrache, rapsod și meșteșugar renumit, s-a născut la data de 3 iulie 1964, în localitatea Bertea, din județul Prahova, situată într-o zonă de munte, cu un potențial folcloric bogat.

De mic a fost atras de farmecul cântecului și de taina meșteșugului, pe care le-a împletit de-a lungul întregii sale vieți.

S-a inițiat în meșteșugul cojocăritului și al blănăriei, în calitate de ucenic la Telega și la Cooperativa Meșteșugărească „Covorul Popular” din Comarnic. Aceasta din urmă l-a trimis la specializare la Școala Profesională de Blănărie și Marochinărie pentru Mașini de Cusut din Iași.

Își amintește cu durere și recunoștință că tatăl său care avea o familie numeroasă de întreținut a fost nevoit să vândă o vacă de lapte, care asigura existența familiei, pentru a-i putea cumpăra o mașină de cusut. I-a plăcut să fie independent în munca sa și să își poată pune în aplicare inițiativele.

Astfel, în satul natal, în clădirea școlii a înființat o secție de cojocărie și una de țesut covoare.

În colaborare cu o firmă franceză a deschis în sat o făbricuță de încălțăminte din piele și la Ploiești a lucrat la o firmă spaniolă de încălțăminte.

La ora actuală, în comuna Bărcănești, din județul Prahova are un atelier propriu în care confecționează costume populare, opinci, căciuli și pălării, după modelul celor vechi purtate în satul natal și care mai pot fi văzute în fotografiile de pe crucile din cimitir.

Din familie a moștenit darul cântecului și avea plăcerea de a cânta împreună cu cei cinci frați ai săi. Posibilitățile modeste ale unei familii numeroase din lumea satului de atunci nu i-au permis să aibă un instrument muzical propriu și așa că și-a improvizat unul dintr-o scândură, sârme și cuie și asculta muzică la un patefon împrumutat.

În arta cântatului s-a inițiat singur, fie ascultând muzica de la evenimentele satului, fie în mediile în care a învățat meșteșugul cojocăritului, fie în armată. Primele acorduri le-a învățat de la fratele poetului Dan David, din Bertea natală.

De-a lungul anilor, a învățat să cânte singur la mai multe instrumente, fară a ajunge la profesionalism la toate: chitară, mandolină, vioară, contrabas, buzuki, baclamas, cobză, ud, clavietă, acordeon, pian/pianină, orgă, bucium, fluier, caval, tilincă, muzicuță etc.

Cele mai dragi îi sunt însă cobza cu care se acompaniază singur și cavalul datorită sunetului său cald, duios.

 Iubește muzica populară tradițională românească, este de-a dreptul cutremurat de mesajul doinelor și al baladelor: „Radu lu Anghel”, „Andrii Popa”, „Ghiță Cătănuță”,  pe care le auzea la el în sat încă de când era copil și pe care le-a interpretat el însuși.

Interpreții lui preferați sunt:  Marin Teodorescu (Zavaidoc), Tudor Gheorghe, Grigore Leșe.

Pe Irina Loghin o consideră emblematică pentru zona Prahovei.

Este adeptul principiului „Joacă după cum ți se cântă”.

A cântat foarte mult la horele, nunțile și botezurile din sat, la evenimente culturale.

În calitate de lider de grup și de interpret vocal și instrumentist în orchestră, a participat la un număr impresionant de evenimente culturale din țară și din străinătate, în țări, precum: Grecia, Serbia, Bosnia, Turcia, Croația, Egipt, Republica Moldova.   A fost răsplătit cu numeroase diplome și premii, dar cel mai important este pentru el „Marele Premiu” obținut la  Festivalul de Muzică Lăutărească Veche „Zavaidoc”, ediția a X-a, din 27-29 noiembrie 2015, la Pitești.

Este foarte bun cunoscător al satului natal sub raport istoric, geografic și etno-folcloric.

Este impresionat de istoria realist-legendară a unor locuri, precum: „Puțul Tătarilor,” „Piatra Înfierată”, „Vârful Măciuca”, de poveștile despre locuri misterioase și haiduci, de Botezul Cailor și de crucile din sat.  

De la oameni ai satului, precum: Petrică Cheșnoiu, Leana lui Ionică Fălcescu, Marioara Niță Brătescu (a lui Florin), a cules un număr impresionant de cântece populare și legende și speră ca cineva să îl ajute să le publice.

Inițiativele sale s-au manifestat și în domeniul cultural și turistic. În calitate de colaborator al Primăriei din Bertea, a sugerat ideea înființării unui  Muzeu de Etnografie care există și astăzi, a înființat Taraful din Bertea, Grupul „Moșnenii”, Ansamblul „Rapsozii Prahovei”. 

            Trăiește cu nostalgia celor opt mori de vânt din Bertea și ar vrea să fie construită măcar una în scopuri turistice și chiar funcționale. Își dorește ca satul să aibă un helioport și să intre în circuitul turistic.

 Dragostea pentru instrumentele muzicale care i-au lipsit în anii copilăriei și pentru  mașina de cusut pe care tatăl său i-a cumpărat-o cu  un mare sacrificiu și-a împlinit-o prin realizarea în casa din Bărcănești a unei colecții de aproximativ 200 de instrumente muzicale și 50 de mașini de cusut. Printre acestea se află și o mașină de cusut, de prin anul 1866 și o vioară din 1713.

Este dornic să transmită urmașilor meșteșugul și arta sa. Fiul și nora sa, Costin și Iuliana Ghinea, i-au îndeplinit parțial dorința prin fondarea formației „Prestige Orchestra”, care se bucură de un real succes. Atât în propria locuință din comuna Bărcănești, cât și în alte localități, lucrează cu elevii în atelier. Activitățile se desfășoară în mai multe faze: vizitarea atelierului, explicații teoretice despre felul în care se face o opincă, realizarea de opinci în miniatură, lecție de cântat la instrumente tradiționale.

 Este foarte mulțumit de faptul că unii din elevii săi au obținut rezultate meritorii la concursurile și festivalurile la care au participat.

Își dorește înființarea unui Centru Cultural Privat în care să se lucreze cu elevii în ateliere.

După ce i-am ascultat povestea vieții, imaginea lui Constantin Ghinea Dumitrache mi-a apărut asemenea unui copac viguros, care are nevoie de efectul de bumerang al celor cărora le oferă roadele muncii sale clădite cu pasiune, muncă, talent și sacrificii.