https://blog.revistaderecenzii.com/
Volumul semnat de Leonid Dragomir a fost tipărit de Editura Cartex în primăvara lui 2023, la scurt timp după decesul filosofului centenar, survenit pe 25 februarie. Autorul, doctor în filosofie și medic veterinar, ne introduce în gândirea filosofică a lui Mihai Șora, nu doar prin rezumatul operei sale, cât și prin propriile impresii datorate câtorva întâlniri/dialoguri cu acesta. Mihai Șora, un personaj controversat dar și iubit, apreciat mai ales de tinerii și nenumărații urmăritori pe FB, căci acesta ținuse pasul cu timpul și avansul tehnologic.
Este un timp pentru a trăi și un timp pentru a muri, la fel cum se zice că “a filozofa e sinonim cu a învăța să mori”. Mihai Șora i-a avut profesori pe Nae Ionescu, Tudor Vianu, Mircea Eliade, iar lecturile lui C. Rădulescu-Motru și Lucian Blaga îl atrăseseră de timpuriu. Ajuns cu o bursă la Paris, se apropie de alți bursieri români de seamă, Constantin Noica, Eugen Ionescu, Emil Cioran. Anii 1940-1948 îi petrece în Franța, de unde revine chiar la instaurarea Cortinei de Fier, continuând o carieră în relief la Ministerul Afacerilor Externe, redactor șef al Editurii pentru Literatură și Artă, pensionându-se în 1977 de la Ministerul Învățământului. Îi apar cărțile Sarea pământului, A fi, a face, a avea, după ce mai publicase déjà la Gallimard în limba franceză. În 1990 este pentru scurt timp ministru al culturii, an în care publică Eu&Tu,& El& Ea…sau dialogul generalizat. Cartea fusese scrisă până-n rivoluție dar manuscrisul fusese citit doar de un cerc restrâns de prieteni. În urmă cu ceva ani, aflându-mă la Craiova, am zărit pe marile afișe publicitare chipul lui Mihai Șora promovat de o marcă comercială, sau poate era doar un ONG ce-i atribuia o frază anume, motivațională. Se zice că nu există parcurs 100% perfect. Să ajungi să empatizezei cu oamenii, mai ales cu tinerii, ține de dăruire, iar spaniolii zic că “ayudar es un regalo”. În lume ai doar un lucru important, oamenii. Privești în ochii persoanei și vei înțelege. Totul ține de iubire. Avem toți posibilitatea de-a face lumea mai bună, relația interpersonală e un instrument pe care-l deținem cu toții. Capacitățile noastre sunt însă adormite, vezi timizii, căci teama, frica, fac să nu relaționezi ușor cu lumea. Mihai Șora a știut să se facă iubit și prețuit în ambele secole în ciuda schimbărilor sociale, politice etc. În cărți se află arhiva memoriei noastre. Citim în defensivă proprie, lectura e o sursă de convivialitate și fericire împărtășită. În babiloniada cea de toate zilele oamenii încă citesc, și o fac cu-n soi de bucurie intimă odată intrați în aventura cunoașterii, în căutare de valori. Cărțile sunt mângâiate cu afecțiunea celui ce se emoționează și trăiește atunci când le străbate. Recunosc însă că în zilele toride ale verii mai simplu te cufunzi în lectura unui roman sau a versurilor cuiva, la fel cum bei mai cu plăcere ceva răcoritor în luna lui cuptor, decât un cabernet vechi. Cărțile filosofilor, gânditorilor în general, sunt de nișă, nu se îmbulzesc mulți azi să devoreze scrierile lui Platon, Socrate, Cioran sau Blaga, decât dacă studiază filosofia sau au genetic această înclinație spre analiza vieții etc.
Când ai atins suta de ani nu poți fi decât un stejar plin de înțelepciune pentru cei din jur, sau o povară pentru tine și cei din preajmă dacă nu ai avut o genetică binevoitoare. Am senzația că Mihai Șora s-a simțit un om liber pe acest pământ, pe care știa că avea să-l îmbogățească curând. Trebuie să ai rezistență fizică și psihică pentru a trece prin secole, prin schimbări, să devii bogat doar în gânduri și să-ți trăiești propria fericire, culminată cu o căsătorie spre împlinirea secolului de viață. Poveștile de dragoste se schimbă în coșmar pentru mulți la vârste nepotrivite; nu și-n cazul său, se pare. Relația profesională sau amicală cu Luiza Palanciuc datează cu siguranță dinainte de 2007, an când lansează împreună “Programul Restitutio Benjamin Fondane”. Poate pentru faptul că dragostea merge mână-n mână cu respectul, cu admirația pentru cel ce avea să-i devină soț câțiva ani mai târziu, apare site-ul personal mihaisora.eu, despre care cârcotașii afirmau că ar fi fost rodul colaborării celor doi, după care Mihai Șora devine și líder spiritual/simbol al mișcării #Rezist.
Educația în parte ne-o facem singuri, ea face parte din ființa noastră, și de aceea se zice că durează toată viața. Nu spiritele cele mai elevate reușesc să dialogheze, ci mai degrabă cei care ascultă, înțeleg, observă. Gura înțeleptului e în inimă. Mihail Șora era un bun ascultător și un om dialogal, așa ni-l prezintă autorul acestui mic (dar dens) volum. Leonid Dragomir aduce astfel un omagiu filosofului Șora, un soi de rămas bun scriitoricesc, prin etalarea-comentarea operei și personalității acestuia. E preferabil să prețuim viața, timpul, oamenii, și pe noi înșine așa cum ne-a lăsat Dumnezeu, perfectibili. Tinerețea crede, e încrezătoare, are dreptul și adesea obligația să-și urmeze visurile. Mihai Șora și le-a urmat. Navigând printre oportunități și oameni, a văzut și trăit realități tragice, reușind să-și păstreze propria barcă pe valuri. ”Fiecare existență este o sumă de posibilități“… Au fost timpuri când puteai să-ți faci prieteni chiar și-n adversari. Unii cred că în vremurile dure se nasc geniile. Nu știu dacă Mihai Șora a fost genial, însă face parte din gânditorii elitei noastre naționale. Frica conduce lumea, de aceea cel mai bine se vinde securitatea. De aceea nimeni nu înțelege până la capăt ce, de ce, care au fost motivațiile multor oameni mari, valoroși, de a lua decizii conjuncturale în momente delicate, de cotitură. Sunt oameni care știu să privilegieze suplețea. Opera și viața privată pot fi mereu discutabile și e preferabil să le disociem, să-i «iubim» pentru partea luminoasă, fără intransigență pentru rest. Elementele de natură etică din practica scrisului nu trebuie confundate cu etica propriu zisă. “O operă are o dimensiune etică în măsura în care ea este adevărată estetic”. (Jan Mukarovský). Vârsta a treia a libertății, cu dimensiunea ei morală, îl face să scrie o literatură eseistică, o filosofie proprie, adecvată noilor condiții ce includ FB-ul, mass media, dictatura internetului. Regenerare și integrare, permanenta întinerire în dragoste și creație. Ce-i iubirea la 100 de ani? Minunea de-a reface ființa? Dragostea sa de viață, bucuria de a fi era atât de puternică, încât excludea moartea, neamestecând-o cu cele ale vieții. De altfel, nici nu-i plăcea să discute despre ea, iar în scrierile sale, deși puternic marcate de existențialism, nu există ceva de felul: orizontul finitului, tragic, pesimism, s. a.
Literatura noastră constituie moștenirea și dreptul inalienabil al rasei noastre. Cultura țării este cel mai bun titlul de glorie al acesteia. Geniile au capacitatea nemărginită de a lucra, acest lucru se constată nu doar în artă ci și în domeniul literaturii, filosofiei. Deviza nobilă a pozitiviștilor era: iubirea ca príncipiu, ordinea ca bază și progresul ca țel. Ce calitate trebuie pentru a face un om desăvârșit? Mai multe, desigur. Un creier limpede, o inimă afectuoasă, o judecată solidă, un corp sănătos. Dorința de-a place te face să placi, iar cel care nu vrea, nu place. Mihai Șora plăcea, mai ales tinerilor. A place este un dar dobândit la tinerețe, căci odată ajuns la bătrânețe, greu îl mai obții. Ești deja morocănos, mofluz, “calități” pe care Șora nu le deținea nici la cei 106 ani. Mulți oameni buni, cu gânduri mărețe, și-au făcut dușmani sau au atras antipatia doar pentru că n-au avut maniere, empatie. “Individul își poate depăși izolarea, singurătatea, pentru că în el există o constantă nevoie de celălalt, fie acesta Dumnezeu, aproapele, natura însuflețită și neînsuflețită”. Chiar și realizarea nu se poate face decât în relațiile cu ceilalți ”. Filosoful Mihai Șora a fost îndelung preocupat de tema libertății. Libertatea de a fi artist ține de tonalitatea sentimentului, ține de virtuozitate. Există trepte ale libertății, ele trebuie urcate, depășite, uneori cu greu. Sentimentul libertății, obsesie de viață pentru Mihai Șora? Singura libertate ce-o avem mereu este cea a gândului. Libertatea se manifestă prin «a fi» și nu atât de mult prin «a face», a avea, a se afirma. Șora și-a trăit o realitate proprie, ideile sale fiind mai degrabă obsesii ce i-au explicat și propriul itinerariu, deciziile sale de viață: «Problema omului/ cum să trăiască asemeni unui arbore, fără a înceta prin aceasta să fie om». A fost preocupat și de «pașii greșiți prin care din proprie inițiativă îi face neîncetat și care îi prelungesc inutil și periculos itinerariul», sau de «aparența ce înstrăinează de sine însuși, de ființa sa adevărată», precum și de «adevărata menire a omului-să fie din plin ceea ce este în limitele date, adică acum și aici». Amnezia este considerată un mecanism psihologic de protecție, dar uneori și sursă de vulnerabilitate, când vorbim de amnezia culturală. Valoarea unei opere ține de reliefarea calităților ei intrinseci; politizarea criticii culturale riscă adesea să distrugă chiar studiul.
Autorul Leonid Dragomir îl consideră un om religios deși acest lucru nu este afirmat de Mihai Șora, ci mai degrabă întrezărit din anumite reacții, fraze ale filosofului. Libertatea de gândire ține și de libertatea cuiva de a-și alege religia, care este un factor de coeziune a comunităților, unor grupuri sau națiuni. Societetea actuală tinde spre pluralism la nivel moral, politic, religios și cultural. Adevărata religie este știința de a uni. Cele câteva religii de bază cu nenumăratele lor curente fragmentează populația Terrei. Poate de aceea Mihai Șora a evitat să se declare un om religios, deși era fiu de preot. Personal, am trăit timpul când învățam în școală că “religia este opiumul popoarelor” și îmi amintesc cum circula Biblia hazlie printre tineri. Filosoful și eseistul Mihai Șora a primit numeroase distincții, fiind și academician de onare al Academiei Române.
Zâmbetul evită stresul oxidativ. Zâmbetul său pare să fi fost remediu împotriva îmbătrânirii, contra timpului. Există o politețe a zâmbetului… Pozele pe care le afișăm pe FB arată în general o fericire pe care n-o mai avem de mult timp deja. Tumultul vieții, angoasele represiunii comuniste, a cenzurii, lasă amprente. Ce rămâne după plecare, autorul sau opera? Cu siguranță vor rămâne fraze-idei din teoríi, la care urmașii vor reflecta: -Dialogul interior nu ar fi posibil fără prezența Celuilalt. -Drama neliniștită a unui sine care refuză să se arate sieși.” -Atitudinea existențială cea mai recomandabilă este atașamentul detașat. -Bucuria de a fi e sarea pământului. -Oricine poate cădea din a fi în a avea. Ideea atașamentului detașat se dezvăluie ca “depășire a egoismului și egocentrismului pentru a putea primi bogăția ființei lumii, singura cu adevărat împlinitoare”. -Nu comunici decât ceea ce ai, niciodată întru totul ceea ce ești. -Omului îi rezidă și măreția și mizeria… Vârfurile umanității se pot salva. -Democrația este un dialog generalizat. – Încercarea de a învăța împreună -Dumnezeu n-a murit. El e acolo și e viu.
Leonid Dragomir consideră că filosofía lui Mihai Șora este una din puținele de la noi care are deschidere politică și etică. Termin volumul convinsă că Omul nu poate fi acaparat în totalitate de constrângerile spațio-temporale. Centenarii țării sunt bogăția noastră, seniorii noștri merită iubire și respect reverențios, chiar dacă puțini au noblețea lui Constantin Bălăceanu Stolnici.