Nasc și la Craiova poeți

de Dan Cristea

Dan Ionescu, fost student de-al meu și profesor acum în Craiova, își caută drumul în poezie abordând mai multe modalități deodată. Cum afirmă despre sine, într-un Fragment ludic, scrisul său „dolent alunecă spre cântec, romanță, pamflet”, ceea ce până la un punct e adevărat. Cântecul, de pildă, merge mai mult înspre pastel imortalizând hieratic imaginea rurală: „La fântână, anunță cristalin copiii, / cerul s-a prelins în ciutură. / Unchiul l-a vărsat în jgheab. / Azurul cădea apoi / în fărâme de pe botul cailor. // Unii copii au plâns. / Își sprijineau în palme lacrimile și întrebau trecătorii / dacă în lacrimi scânteie cerul. / Un porumbel a țâșnit dintr-o lucarnă. / Amiază” (Într-un sat). Romanța, transformată în dialog erotic, poate aminti de pălăvrăgeala cuplului de îndrăgostiți din erotica lui Marin Sorescu (Descântoteca sau Serbări itinerante).

Pamfletul coboară uneori la admonestare comportamentală: „Vai, ce greu mă mișc în scris uneori!” se ceartă cu umor, autorul însuși. Semn că Dan Ionescu devine un poet interesant în momentele ironice și autoironice, traversate de o conștiință a scrisului în lucru. El compune în asemenea clipe o poezie livrescă, în sensul că poemele se inspiră mai ales din metaforele cărții. Biblioteca, impactul dintre realitate și carte, căutarea cuvântului propriu și a „originalității” oferă astfel temele unor versuri degajate, exploatând cu succes oralitatea și spontaneitatea de nuanță ludică. Cu un umor conștient de sine, autorul înscenează „comedia” unor mari revelații care nu sunt altceva decât adevăruri evidente. În spatele rândurilor de carte poetul descoperă bunăoară, autopersiflându-se, că „ținută parcă în conducte, / clocotește viața, așteptând, dacă rotești robinetul tristeții, / să-ți confere pentru purtare, pentru îndrăzneala / de a-i tulbura resorturile o notă sumbră, / iar de se va întâmpla robinetul exuberanței să-l încerci, / vei primi un simplu impuls, / suficient cât să faci din țânțar armăsar, / cât să apuci o pasăre de fulgi” (Oscilația valorii).

Biblioteca într-o alocuțiune constituie debutul promițător al unui poet inteligent și talentat.

(Dan Ionescu, Biblioteca într-o alocuțiune, editura Avrămeanca, 1995)

Cronică apărută în revista „Luceafărul”, București, Nr. 14 ( 267), serie nouă. Miercuri, 10 aprilie 1996, p. 5.