https://blog.revistaderecenzii.com

Cu zăpadă sau fără, anul începe prin a ne aminti de cei ocrotiți de Sfântul Vasile, Sfântul Ion, Sfânta muceniță Tatiana. Maestul Vasile Buz, unul din pilonii artei din Bănie, intră de azi în rândul seniorilor nonagenari. La raison d’être numesc francezii motivația omului pentru viață, referindu-se uneori la idealuri sau proiecte ce-i motivează să lupte, să își depășească adesea forțele, să rămână optimiști. Apetența maestrului pentru culori nu e legată de glorie, ci de faptul că astfel își găsește liniștea în neliniștea drumului.

Frumusețea exterioară a tinereții e doar amintire la nouă decenii de viață, dar o altă frumusețe îl învăluie cu atributele spiritualității și a experienței de viață. Arta modernă e adesea morbidă și nu toți se raportează la ea. Omul ce a trăit și văzut multe, muncitor asiduu, retras în aelierul său, păstrează credința în valori și nu se lasă înșelat de valuri și aparențe. Cheia succesului în cuplu e dialogul, iar pe plan artistic este munca constantă, în sensul iubirii creației permanente. Povestea maestrului e povestea celui ce poartă pe umeri un dublu destin, al artistului și al omului rațional. Umbra și zâmbetul coabiteaza în aceeasi “celulă”. Opera sa e rodul conjuncturii conștiinței și subconștientului său. Arta și frumosul sunt ispite puternice. Totul în natură se mișcă după un ritm; inima, pulsul, vântul, aripile păsărilor. Cu toții trăim sub același acoperiș , mari și mici, sensibili sau duri, toți sub același cer. Bucuria și frumusețea stau în ochii privitorului, toți văd aceeași natură, aceleași fenomen, dar fiecare le percepe diferit. Educația frumosului constă în educația sufletului. Fericirea la locul de muncă (atelierul) e posibilă când faci cu pasiune din actul creator o muncă sine qua non cotidiană. Condiția și existența tragică a omului, emoția artistică în pictură, vibrația intimă se face prin educația frumosului indiferent de evenimente, de epocă. Artisul privește cerul și e liniștit în revărsarea de culori și sentimente. Rutina muncii de atelier ține de gesturi repetitive, dar și de meditație, reflecție. E tot ce-și dorește maestrul Buz, pentru care orele zilei se succed color în gânduri, oscilând între utopia sufletului liric și iureșul lumii. Foamea de viață ne-a stăpânit dintotdeauna. Această curiozitate de a descifra manuscrisul ce aparține lui Dumnezeu, numai cu înțelepciune și-n tihnă îl descifrezi. Adevărata demnitate a muncii se dovedește a fi în preocupările și în timpul liber al omului, în speță, artistul. De la o vârstă începem a veghea ca plăcerile să ne fie reale, când simțim cât de mult bucuriile spiritului contează, liniștea sufletului. Pictura îi este scut și balsam, îi procură vitalitate. În ce măsură ne putem apropia de ceilalți, de un om în particular, de fixațiile sale? Artistul este dezarmant de sincer în lirica propriilor simțiri exprimate pe pânze. Îl (le) iubești, sau nu!

Revederea noastră îmi reamintește de fiecare dată că adevărata bogăție constă în ceea ce suntem și nicidecum în ce avem. Nimic nu scapă privirii maestrului. Există tragism colectiv și tragism individual, dar vigoarea vieții trăită la granița disperării sau a magnificului nu poate fi decât pentru cei aleși. Dincolo de valoarea financiară, există valoarea umană, culturală a unei entități. Din acest motiv viața a devenit o succesiune de suferințe inutile pentru mulți, căci ființa umană vrea să fie fericită, și uneori omul se condamnă a fi fericit. Dar, ce-i fericirea? Nu e doar complicitatea, armonia ființei cu mediul în care trăiește? Paleta artistului păstrează memoria sa. Printr-o lucrare poți întrevede un întreg capitol al vieții creatorului ei. Culorile au sânge, au viață, păstrează amprenta individului. Gândea în imagini, gândea în culori. Pictase cândva iernile în alburi dilatate, visătoare, în forme ce păreau zilele propriei vieți. Povestea unei picturi e istoria sufletului în existența sa dramatică. Culorile i-au devenit tot mai puternice în timp, adesea năvalnice, uneori violente. Un suflet delicat cu armură de fier; sănătatea emoțională are repercursinui asupra creației. A fi tu însuți, ce ce efort, și ce artă! Devii conștiința epocii fără voie. Puterea de regenerare o găsești dacă vrei. Ce-i simplu e frumos… Relațiile umane, munca, fac parte din fericirea noastră. Toți ar trebui să alegem bucurii potrivite caracterului nostru, așa cum gustul ne definește pe fiecare. Inteligența emoțională, instrucția și vocația artistică exersate de maestrul Vasile Buz dau o calitate specială lucrărilor sale. Opera cuiva e cea mai tragică biografie, dar și cea mai sublimă. Magia culorilor, a tablourilor sale, este darul maestrului pentru iubitorii artei din Bănie și de pretutindeni. Mă simt privilegiată și recunoscătoare pentru prețioasele învățături și amiciția ce ne leagă în ciuda deceniilor. Nu vă plac tămâielile, știu, dar o sorcoveală veți primi azi din partea unui fost elev.

Tare ca fierul,..ca merii și ca perii în mijlocul verii, să trăiți, La mulți ani!!!