Cronică de film: Matrix – între lumea reală şi lumea virtuală
de Mirela Teodorescu
Matrix (The Matrix – Matricea) este un film științifico-fantastic regizat și scris de frații Wachowski (Andy și Larry) și lansat în 1999 pe marile ecrane. El are ca temă principală ideea că oamenii trăiesc într-o lume virtuală, creată de inteligența artificială, în urma războiului purtat între oameni și mașini. Filmul conține numeroase referințe la subcultura hacker și cyberpunk, precum și la diferite ideologii religioase și filosofice. A câștigat patru premii Oscar la categoriile tehnice și a avut doua urmări: Matrix Reloaded și Matrix Revolutions, ambele lansate în 2003.
Motto: „Nu ești cel mai puternic când crezi aceasta, ci când o știi…”
Programatorul IT Thomas Anderson duce o viață secretă de hacker sub pseudonimul „Neo”. Vrea să afle răspunsul la întrebarea „Ce este Matricea?”. El este contactat de un personaj misterios, Morpheus, care se oferă să îi dezvăluie adevărul despre Matrice. Neo accepta și înghite o pilulă roșie, după care se trezește brusc într-un cocon artificial, plin cu lichid, atașat pe un turn gigant. El observă că are cabluri conectate la aparate pe aproape toată suprafața corpului. O mulțime de alți oameni, aflați în stare inertă de hibernare, stau lângă el în containere asemănătoare, atașate aceluiași turn. După un timp scurt în care Neo este șocat de ceea ce vede, el este deconectat de la aparate, cablurile îi sunt extrase brusc și este aruncat într-un canal. De acolo este salvat de Morpheus, și dus pe nava pe care o are sub comandă – Nebuchadnezzar (Nabucodonosor, symbol al puterii ). Corpul atrofiat al lui Neo este refăcut, iar Morpheus îi explică situația.
Anul estimat a fi este 2199, iar umanitatea duce un război împotriva mașinilor inteligente, create la începutul secolului 21. Cerul este acoperit de o „pătură” neagră, creată de oameni, într-o încercare disperată de a opri alimentarea cu energie solara a mașinilor. Acestea au reacționat înrobind umanitatea și folosind corpul uman ca sursă de energie. Oamenii sunt creați și ținuți în fabrici, iar corpurile lor sunt folosite pentru recoltarea energiei bioelectrice și a căldurii pe care acestea le produc. Lumea în care Neo trăia de când s-a născut este Matricea, o realitate simulată iluzoriu, construită după modelul lumii din 1999 și dezvoltată de mașini pentru a ține populația umană docilă, sub control. Morpheus și echipajul lui sunt un grup de oameni liberi, care îi deconectează pe ceilalți de la Matrice și îi recrutează pentru a asista în războiul contra mașinilor. În interiorul Matricei, ei sunt capabili să încalce legile fizicii, într-o anumită măsură, având puteri super-umane. Morpheus crede că Neo este „Alesul” (nume symbol), un om despre care s-a prezis că va pune capăt războiului, prin puterea sa nelimitată asupra Matricei.
Neo este antrenat pentru a deveni un membru din grup. Neo este pregătit pentru misiunea sa, informaţiile îi sunt transferate în creier prin tehnologia informaţională. Învață numeroase arte marțiale și își demonstrează abilitățile Kung Fu, ducând o luptă virtuală cu Morpheus, într-un mediu asemănător cu Matricea și impresionând echipajul cu agilitatea lui. Apoi Morpheus îi explică cum Matricea îl poate influența în viața reală. Rănile suferite în lumea virtuală sunt reflectate în cea reală. Dacă este omorât în Matrice, la fel se va întâmpla și cu corpul lui din lumea adevărată. Este avertizat de prezența „Agenților”, programe digitale puternice care au abilitatea de a prelua controlul oricărui individ conectat la sistem și al căror scop este să identifice și să distrugă orice amenințare pentru Matrice. Cu toate acestea, Morpheus prezice că odată ce Neo își va înțelege din plin puterile, nimeni nu va putea să-l oprească.
Morpheus îl duce pe Neo la Oracol, femeia care a profețit apariția Alesului. Ea îi spune lui Neo că are „darul” dar se pare că așteaptă ceva, probabil viața lui următoare. Îi mai spune faptul că Morpheus crede atât de mult în el, încât este pregătit să își dea și viața pentru a-l salva. Între lumea reală şi cea virtuală au loc confruntări, nu toată lumea supravieţuieşte. În confruntarea cu agenţii, Neo reuşeşte să-şi dovedească puterile dobândite, dovedind că este “Alesul” cel care va elibera lumea reală de cea virtuală.
Filmul se termină cu un epilog scurt care îl arată pe Neo înapoi în Matrice, adresându-se printr-un telefon mașinilor că le va arăta oamenilor înrobiți în sistem lumea reală, unde „orice e posibil”.
Lumea în care trăim este una a tehnologiilor informatice, căutăm să ne simplificăm existenţa prin automatizare, prin controlarea proceselor cu computere, prin reducerea efortului fizic uman, dar până unde pot merge acestea? La fiecare 18 luni se dubleaza performanţele computerelor, iar creierul uman îşi măreşte volumul cu 1 mm3 la fiecare 100.000 de ani. Suntem sclavii tehnologiilor peformante, gândim mai puţin, nu mai avem timp să ne bucurăm de lucruri cu adevărat sensibile. Lumea din Matrix, este o lume gris, o lume săracă, o lume plină de pericole, o lume unsafety, o goană continua pentru supravieţuire. Oare asta ne dorim?