https://blog.revistaderecenzii.com

Printre obiectivele turistice ale orașului Brașov, se află și Muzeul Civilizației Urbane.

Acesta funcționează într-un adevărat monument de arhitectură săsească, din Piața Sfatului, nr. 15.

După cum se menționează în documentele muzeului, casa, ce datează din secolul al XVI-lea,  a servit atât ca locuință, cât și ca spațiu comercial:  „Construită în anul 1566, casa a aparținut familiei Closius, ai cărei membri au făcut parte din patriciat (elita sașilor brașoveni), s-au bucurat de o situație materială foarte bună și au deținut funcții importante în conducerea orașului […]. La parter, casa avea galerii boltite, spijinite pe stâlpi legați prin arcade, care adăposteau spații comerciale numite „bolți”. Familia Closius locuia la etajul clădirii, iar parterul îl închiria  negustorilor (de fierării, de pește, de ulei, de vase de aramă sau unor zarafi, cum a fost Sotir Manciu. După 1873, casa a aparținut comerciantului Dimitrie Eremias (1817-1887), care a avut locuința la etaj, iar la parter firma „Eremia și nepoții” și magazinul „La împăratul turcesc” unde se vindeau coloniale, brânzeturi, dulciuri. Din anul 1887, când Eremias a murit, fără urmași direcți, casa a fost moștenită de Ilie și Gheorghe Savu, nepoții săi de soră,  care au deținut-o până în anul 1949,  când a fost naționalizată.

Casa este construită din subsol, parter, etaj și mansardă și încorporează în stilul său arhitectonic elemente de tip renascentist.

La subsol, se afla pivnița, în care la ora actuală sunt expuse documente privitoare la istoricul casei, îndeosebi, la negoțul desfășurat în trecut, în orașul Brașov. Ne-au atras atenția, în mod deosebit, câteva îndemnuri la corectitudine comercială, însoțite de imagini: „Cu măsura cu care măsurați voi, măsoară Dumnezeu. Să nu uitați asta.”, „Cine va scutura la măsurare  să se îndese, pe acela mânia lui Dumnezeu îl va scutura.”, „Greutatea falsă și cântărirea falsă aduc pedeapsa și urgiile lui Dumnezeu.”, „Inul și cânepa sunt ștreanguri pentru sufletul calor care înșală cu cântarul. Dacă nu măsori cinstit, să-ți fie ștreangul suflet.”

Sunt recomandate unități de măsură unice, precum: câbla, feldera, octavala, cotul și libra.

În afară de acestea, în subsolul clădirii, sunt expuse și cahle habane, ancadramente de la ferestre, găsite în timpul  lucrărilor de restaurare, obiecte care au aparținut familiei Closius – tacâmuri, suport pentru călimară, monede -, obiecte de călătorie ale comercianților – traistă din piele, amnare, lacăt pentru lăzi mare, opaiț cu ulei, cântar, căni pentru băutură (humpene) -, cât și butoaie, hambare, tigve, un cântar.

La parter se află trei camere. Primele două, din punct de vedere artistic, impresionează prin pictura murală, cu motive florale și vegetale, în culori de albastru, orange, etc., specifice caselor patricienilor sași din secolele al XVI-lea – al XIX-lea, și prin pictura cu motive florale, realizată pe lemn.

În prima cameră sunt expuse vase din sticlă, sigilii, monede, o ladă de la 1769, pictată cu o incripție care îndeamnă  la corectitudine morală și cumpătare materială: „(Doamne,/Dă-mi să fie departe de mine/Minciuna și/idolatria,/Sărăcie încât masa să crape,/dar nici bogăție/nu-mi da.” etc.  

Tot aici se află și o ladă și cufere de călătorie, pictate, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea.

Următoarele două camere sunt dedicate comerțului, care, după cum se menționează într-o expoziție de pe strada Republicii,  a cunoscut o dezvoltare puternică în Brașov, începând cu secolul al XIV-lea, când aici a fost înființat un târg și Brașovul a devenit un adevărat depozit comercial pentru mărfurile aduse din Orient și din Occident: „Varietatea mărfurilor vândute și cumpărate de brașoveni era foarte mare. Între mărfurile cumpărate apar stofe fine din Colonia (Köln), Flandra, Boemia și Buda, pește de Dunăre, vin din Ungaria și Țările Române, bumbac și lână din Turcia, mirodenii din Orient, arme din Nürenberg și Praga.

Pentru export, în Țara Bârsei, se produceau brașoveniile (mărfurile breslelor): postav, pânză de in, curele, haine, arme, bijuterii și alte produse din aur, argint și cositor, hârtie, funii, săpun, cizme, ceară, miere, mied. Însăși monedele care circulau în Țara Românească erau bătute la Brașov sau Sighișoara.”

Din mulțimea obiectelor care se comercializau la Brașov, în cea de-a doua cameră a muzeului  sunt expuse mărfuri specifice, în cea mai mare parte,   secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea: textile din in și bumbac, vase de aramă cositorite, pipe, căni de ceramică smălțuită, tipare pentru turtă dulce, recipiente și unități de măsură folosite în piață, obiecte din lemn  (butoiașe, sită, unitate de măsură), accesorii și podoabe lucrate de argintarii brașoveni, mărfuri de import din mătase și bumbac, clopoței metalici, ceară, albine, ulei de măsline, lacăte, lăzi pictate, ploști, piei tăbăcite, aramă, arme, hârtie, curele, chimire, frânghii. Impresionante sunt două bufete de bucătărie, din lemn pictat, în care sunt expuse diverse vase.  

Într-un alt spațiu comercial este dedicat unor obiecte cu specific oriental, din care predominante sunt mirodeniile și plantele medicinale: scorțișoară, piper, chimen, mentă, șofran, ghimbir, coriandru, plante uscate, cât și recipiente, o balanță, coloranți pentru vopsitul firelor de bumbac, sculuri din bumbac. Este amenajat și un colț oriental, cu dulap, divan, narghilea, tavă mare din metal.

Etajul este dedicat modului de viață brașovean din secolul al XIX-lea, specific sașilor din înalta societate, în care se face simțită o puternică influență occidentală, caracterizată prin rafinament, eleganță, bun gust, manifestată atât la nivel mobiliar, cât și gastronomic, vestimentar.  

În prima cameră, mobilierul este de tip Bidermayer, pe masa din mijloc sunt deja pregătite sosiera, tacâmurile și farfuriile din porțelan, pe o masă mai mică, ceștile de cafea sau de ceai, pianul așteaptă să fie deschis, o servantă situată lângă un perete găzduiește vesela familiei, o doamnă privește dintr-un tablou.  Pomul împodobit pentru Crăciun este gata să își ofere darurile.

Trei manechini sunt îmbrăcați în costume tradiționale, specifice atât unor persoane de condiție socială modestă, cât și elevată.

Costumul slujnicei se compune din: fustă neagră, cerată, bluză albă, mărgele, căiță.

Ceilalți doi manechini prezintă vestimentația unei fete și a unui bărbat din înalta societate și se remarcă, în primul rând, prin calitatea materialelor.

 Fata poartă rochie verde de mătase, șorț alb, foarte fin, brodat, cămașă albă, cu mâneci bufante,  centură de aur argintat, părul la vedere, borten pe cap, fundă mare la ceafă.

Bărbatul, cizme negre, pantaloni bufanți cu găitane, vestă cu două rânduri de nasturi albi, metalici, brâu argintat, căciulă din blană.

Camera alăturată este a copiilor. Atât mobilierul, un pat pentru o persoană, un dulap, un leagăn pentru copil, cât și lenjeria albă, foarte fină fac din nou dovada unei familii alese. Elementul de noutate în viața comunității brașovene îl constituie apariția jucăriilor care se găsesc aici din abundență.

Un alt salon reînvie vitrinele orașului de altădată, în care sunt expuse obiecte specifice modei brașovene din secolul al XIX-lea, majoritatea create în ateliere locale. În vestimentația feminină erau la modă, dantelele, umbreluțele, evantaiele, dezabieurile, poșetele.  

În cea masculină, cizmele, fracul, vesta, pălăria, toate de culoare neagră, cămașa albă și bastonul.

Pe lângă calitatea materialelor, contrastul cromatic alb-negru joacă un rol important în crearea notei de distincție, eleganță.

Brodatul ocupa un loc important în viața orașului și este  evocat prin intermediul unui atelier.

Ultima cameră oferă imaginea unui studio foto, de secol al XIX-lea, în care sunt expuse un aparat de fotografiat, un piedestal pe care se află doi manechini îmbrăcați în haine de sărbătoare, o colecție de fotografii și documente aparținând celor doi mari fotografi: Leopold Adler (1848-1924) și Carl Muschalek (1857-1904),  care, „cu aparatul de fotografiat din lemn cu burduf format 18/24 și plăci pe sticlă”, au imortalizat imaginea Brașovului din secolul al XIX-lea.

Mansarda clăririi este destinată expozițiilor temporare, din care am avut ocazia de a o vizita pe cea intitulată „Jocuri și dansuri tradiționale din Sud-Estul Transilvaniei”, ce oferă a sinteză a multiculturalității etno-folclorice a populațiilor ce conviețuiesc pe acest teritoriu: români, sași, maghiari, ceangăi, pe care am prezentat-o într-un articol separat.

Expoziția tradițională este completată și de una video în care pot fi vizionate fotografii ce prezintă imagini ale Brașovului de ieri și de azi.    

Muzeul oferă și posibilitatea de achiziționare de obiecte tradiționale de artizanat, de foarte bună calitate, lucrate manual de pricepuți meșteri brașoveni, cât și cărți documentare.