https://blog.revistaderecenzii.com

Pe strada Democrației, nr.35, din Ploiești, a fost odată un liceu. Este vorba de Liceul de Cultură Generală „Nicolae Bălcescu”. A funcționat într-o clădire dată în folosință în anul 1943 și care a fost gazda mai multor instituții școlare. Conform lucrării „Învățământul preuniversitar ploieștean. Monografie”, autor Ion Dumitru, pag. 263, în anul 1954, Școala Medie Tehnică de Comerț Fete care funcționa aici a fost transformată în Școala Medie Mixtă Nr.4, cu profil de cultură generală.

Deși a fost o instituție școlară  meritorie, brusc și nedrept, în anii   ’70, Liceul de Cultură Generală Nr.4 „Nicolae Bălcescu” s-a aflat pe lista celor trei licee teoretice din Ploiești care urmau să fie desființate.

La 1 septembrie 1973, a devenit Secție de Cultură Generală a Liceului Pedagogic din Ploiești. În anul 1976, a fost desființat definitiv.

A continuat să își îndeplinească rolul didactic prin găzduirea în localul său a Casei Corpului Didactic și a Inspectoratului Școlar Județean Prahova.

Foștii elevi îi păstrează o amintire foarte plăcută și adeseori își organizează revederile aici.

Printre aceștia se află și absolvenții anului 1975, care, în mod simbolic, pe data de 18 septembrie a acestui an, s-au adunat în curtea și în incinta liceului pentru a se  bucura împreună de împlinirea a 50 de ani de la absolvire.

Au fost onorați și de prezența fostului profesor de matematică, Dan Depărățeanu. 

Au fost clipe emoționante, de încântare, de mulțumire, de frumoasă aducere-aminte.

Au făcut eforturi de a se recunoaște, s-au făcut fotografii, s-au strigat cataloagele, și-au povestit aspecte esențiale din viață. Li s-au oferit diplome, cocarde și flori.

Au simțit  că timpul se comprimă și că au redevenit adolescenții de altădată, dornici de cunoaștere, sinceri, respectuoși, plini de viață, care își clădeau idealuri și erau încrezători în împlinirea lor.

Au aparținut generației care știa să se bucure de un zâmbet, de o floare, de o strângere de mână, de o prietenie, de o plimbare pe bulevard, de mersul la un ceai, la un film sau la un spectacol. Au scris în oracole, în caiete de amintiri, pe panglici de absolvire pe care le-au purtat cu multă mândrie. Din punct de vedere al societății de astăzi, toate acestea par bizarerii, dar au constituit deliciile vârstei lor pe care le-au trăit cu emoție și cu sinceritate.

Au avut marea șansă de a se forma în anii 70, care au fost foarte frumoși în această țară și de a învăța în acest liceu care i-a încântat cu arhitectura sa elegantă, cu pavoazarea sa de bun-gust, cu atmosfera plăcută, cooperantă și respectuoasă care exista între profesori, între profesori și elevi și între elevi.

Au exprimat gânduri de recunoștință față de profesorii lor care erau foarte bine pregătiți, corecți și s-au străduit să le formeze mintea, sufletul și caracterul.

Au promovat cu toții bacalaureatul și a plecat fiecare pe drumurile vieții lui, mai line sau mai abrupte, mai liniare sau mai întortocheate. Au muncit, au luptat, au creat, au trăit realizări și eșecuri, bucurii și necazuri. Au considerat că cea mai mare realizare a vieții lor este tocmai puterea de a învinge problemele vieții care nu au fost puține, de a câștiga lupta cu timpul și de a se putea bucura de clipa prezentă.

Au păstrat un moment de reculegere în amintirea foștilor profesori și a foștilor colegi care astăzi nu mai sunt printre ei.

Au mers la o cafea unde și-au depănat amintirile.

A fost o zi fericită, sinceră și revigorantă, cu iz de adolescență și de lumină.