https://blog.revistaderecenzii.com
La Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, Ambasada Republicii Cuba, în parteneriat cu muzeul a organizat Expoziția „Cubanía/Cubanitatea”. Aceasta le oferă vizitatorilor posibilitatea de a lua cunoștință de aspecte ale peisajului, economiei și culturii cubaneze prin intermediul unui număr impresionant de fotografii realizate de fotoreporterul cubanez, Julio Larramendi. Acesta este o personalitate marcantă a culturii cubaneze: fotograf, profesor universitar de fotografie și foto-jurnalism, cercetător, doctor în științe, director al Editurii Polymita, fondator și primul președinte ale Catedrei de Fotografie din America Latină. Este autorul a numeroase cărți și expoziții. Lucrările sale au fost răsplătite cu numeroase premii.
În ceea ce privește Expoziția „Cubania” de la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, aș vrea să ne imaginăm că nu știm nimic despre Cuba și să vedem cu ce ne ajută ea la cunoașterea acestei țări.
În unele fotografii se observă fragmente de peisaje montane, lacuri și mici suprafețe cultivate, în altele, imagini urbane, în altele, roade ale agriculturii, precum, cafeaua și bananele. În ceea ce privește industria, o fotografie prezintă imaginea clopotniței unei fabrici de zahăr. Meșteșugurile sunt și ele reprezentate de olărit. Religia este sugerată de o biserică amplasată într-o localitate înconjurată de munți.
O importanță deosebită s-a acordat oamenilor surpinși la vârste diferite: copii, tineri, adulți, bătrâni, femei și bărbați, cu statut social diferit: agricultori, meșteșugari, bucătărese, instrumentiști, sportivi, tineri studioși, prințese și regi.
Majoritatea sunt foarte veseli, aflați chiar în stare de exuberanță, dar și distinși sau sobri, bătrânii, mai ales, surprinși fie asupra lucrului, fie în așteptare sau privind în zare.
Vestimentația este, în general, lejeră și în culori vii, luminoase, din care debordează o concepție exuberantă de viață.
În ceea ce privește cultura cubaneză, fotografiile oferă câteva imagini reprezentative: pe primul loc dorim să menționăm mulata, „simbol național, ce indică diversitatea, frumusețea, inegalitățile interne și externe ale Cubei”, potrivit ascecubadatabase.org.
Pasiunea cubanezilor pentru dans și muzică este sugerată de fotografii, precum: „Dansul focului” și „Carnavalul de la Santiago de Cuba”. Alte fotografii reliefează cultul cubanezilor pentru Oshun, „zeița frumuseții, fertilității, purității și prosperității” (en.wikipedia.org.), venerată prin dans și oferirea de flori de floarea-soarelui.
Dar pentru o înțelegere corectă și completă a expoziției cel mai bine este să dăm cuvântul autorului acesteia:
„Un amestec de spanioli și africani, cu urme de aborigeni și presărați cu nume de familie franceze și ochi înclinați, națiunea cubaneză iese pe un pământ fertil de natură exuberantă, în ocolul de tradiții importante și recreate, religii adoptate în practici sincretice și obiceiuri dobândite. Creolul a încorporat tot ceea ce este mai bun din originile sale, în amalgamarea cu noi experiențe, vise și aspirații. Astfel, ar apărea o altă identitate, catalizată de abolirea sclaviei și a luptelor libertare. Ospitalitatea și generozitatea, senzualitatea și îndrăzneala bărbaților și femeilor, dragostea pentru muzică și dans, bucuria de a trăi și bucuria de a crea, reziliența și adaptabilitatea, explozivitatea sunt toate caracteristici care s-au întărit de-a lungul anilor și care promovează un mod unic de a acționa: cubanitatea. Bărbatul și femeia cubaneză de astăzi nu sunt la fel cu cei de ieri sau cu cei de mâine. Contextele sunt diferite pentru fiecare generație. Cum ne simțim și cum ne comportăm? Ce ne place și ce nu ne place? Care sunt bucuriile și necazurile noastre? Această expoziție este o abordare a acestor întrebări. O încercare de a ne arăta cum suntem. Nu are scopul de a epuiza subiectul sau de a stabili linii directoare. Sunt doar niște pensule ale unei imagini mai mari. A fost o provocare să eviți anecdoticul și cazuisticul, viziunea pseudo-folclorică și turistică, acidul extrem și îndulcit. Imaginile au fost surprinse în ultimii ani în timp ce călătoream prin țară, împărtășind idei cu oamenii noștri pe străzi și în piețe, pe câmpuri și în fabrici, în orașe și în sate, pe dealuri și pe câmpie. Ele fac parte din colecția mai mare a unei cărți cu același nume, în pregătire. În spatele fiecărei fețe se află o poveste spusă sau ignorată, unică fiecărui personaj, dar în multe cazuri, comună tuturor. ” Expoziția va fi deschisă până pe data de 12 octombrie 2025.