https://blog.revistaderecenzii.com

Vița-de-vie și roadele ei, de-a lungul timpului, s-au bucurat și se bucură de mare atenție din partea oamenilor, fiind prezente atât în viața de zi cu zi, cât și în creațiile lor mitologice, religioase, folclorice, meșteșugărești și artistice.

Una din sărbătorile dedicate viței-de-vie este „Cârstovul Viilor”, eveniment ce marchează începutul culesului viilor, mustitul strugurilor și „bătutul nucilor”.

În fiecare an, este celebrat la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, asociat cu Ziua Crucii.

Anul acesta, sărbătoarea a constat din ateliere de lucru cu elevii, lansarea cărții „Port popular și textile de casă”, autori Alexandra Cristică și Mădălina Cojocaru, un târg meșteșugăresc și susținerea unui spectacol de către Ansamblul „Țara Vrancei” Focșani, județul Vrancea, de Ansamblul  „Codrulețul” de la Găești, județul Dâmbovița și de către solistele vocale: Maria Murgoci și Bianca Nicola Gheorghe.

Membrii Ansamblului „Țara Vrancei” au adus în centrul atenției metoda străveche de mustire a strugurilor.

Au împodobit scena cu viță-de-vie, au adus coșuri cu struguri, un lin și un ciubăr. Un tânăr s-a spălat pe picioare, a mustit strugurii și toți cei doritori au fost serviți cu must și struguri.

Atmosfera a fost însuflețită de cântecele populare, majoritatea având ca temă vinul, interpretate cu mult patos de solistele și ansamblurile mai sus-menționate. La fel de antrenante au fost și dansurile, din care nu a lipsit „Călușul” executat de copiii și tinerii de la Găești.

Târgul de artizanat s-a remarcat și de data aceasta prin calitatea produselor executate de meșteri renumiți, veniți din toată țara.

Pe standuri au fost prezentate din abundență: icoane pictate pe sticlă, țesături, cusături, costume populare, obiecte din lemn, din cupru, ceramică, flori din diverse materiale, instrumente muzicale, jucării.

Au fost iconari și meșteșugari care s-au adaptat specificului sărbătorii și au creat icoane pe sticlă cu motive religioase în care au fost reprezentate și crucea și vița-de-vie și strugurele.

Unul din ei este Nistor Costin din București, care pictează chipuri de îngeri, sfinți, Maica Domnului, Iisus Hristos. Într-una din picturile sale apare tripticul religios: Dumnezeu, Maica Domnului, Iisus Hristos, înconjurați de o ghirlandă de flori și de struguri. Din trupul lui Iisus ies struguri. În altă pictură apare crucea pe care este înfășurată o ghirlandă cu flori.

Impresionantă a fost participarea la târg a doi copii din București, frați, care s-au inițiat în arta picturii pe sticlă la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”. În icoana lor realizată în culori pline de viață, din trupul lui Iisus iese o coardă de viță-de-vie cu struguri care ia forma unei arcade. Iisus stă pe o laviță și stoarce unul din struguri deasupra unui potir.

Vasilica Stuparu din București ne-a introdus într-un univers profan, în care tradiția se împletește cu imaginația, seriozitatea cu umorul. Unii din șoriceii ei, plini de viață, înzestrați cu  trăsături umane, poartă coșuri pline cu fructe și struguri.

Am reușit să discutăm cu câțiva din meșteșugarii prezenți la târg și ne-au făcut cunoscute informații prețioase despre dumnealor și meșteșugul pe care îl practică, pe care ne-am propus să le facem cunoscute pentru a fi utile tuturor celor interesați.

Brâncoveanu Carmina din București a început să realizeze pictură pe ceramică din dorința de a salva cusătura de pe o ie veche a bunicii, mai exact, culoarea, modelul, textura.

Are ca punct de inspirație modele vechi, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, din întreaga țară. Cu ajutorul unor pensule japoneze și un mix de vopseluri reușește să dea senzația de punct de cusătură. Creațiile dumneaei sunt cunoscute în peste 80 de țări din lume.

Vasilica Stuparu din București și-a propus să îmbine tradiția cu inovația, seriozitatea cu umorul și confecționează din sfoară diverse chipuri de animale,  în funcție de specificul târgului sau al sărbătorii. Pentru acest târg a confecționat șoricei îmbrăcați în costume populare din diverse zone ale țării. Aceștia execută activități umane: cântă la instrumente individual sau în taraf, torc, sapă, cară mâncare la câmp. Pentru Târgul de Florii confecționează iepurași cărora le pune în mână și un coș  în care se află cozonac, ouă și o sticlă cu vin.

Costumul popular argeșean, complex și original a fost expus de una din creatoarele sale care ni l-a explicat cu multă amabilitate: „Ia cu altiță, este cea mai mare din țară, are lățime de 35 cm. și înălțime de 30-32 cm. și ca motive: rombul, simbolul puterii și al divinității, soarele, femeia cu mâinile în șold,  coarnele berbecului.

Pe mâneci, pe piept, pe spate sunt cusute râuri (puișori), pe poale cămașa are aceeași cusătură ca și altița. Brâul este țesut în război, pe el se regăsesc motive, precum: colții lupului și ochișori.

Pe cap, în partea de nord a județului Argeș se poartă legătoarea confecționată din catifea pe care sunt cusături din mărgele, mai ales, flori. În partea de sud  a județului este folosită eșarfa.”

Niga Cristinadin localitatea Paltinu Suceava a expus ouă încondeiate în culori tradiționale: roșu, galben, negru, maro și cu motive tradiționale, pe care țăranul român le-a luat din mediul înconjurător: steaua Paștelui, crucea Paștelui, vârtejul solar, calea rătăcită, cireșica, furca, grebla, fierul plugului, coarnele berbecului, frunza de stejar, ghiocelul, hultanul.  A început să inoveze mai ales în ceea ce privește culorile: combinație între albastru și gri, culoarea mov este preferata sa. Realizează și ouă din ceară colorată.

Băicoianu Gabriela din București din ceară de soia și palmier confecționează decorațiuni (coșulețe, flori, pești, animăluțe), lumânări.

George Marinescu, inginer din București, de când a ieșit la pensie confecționează brățări din cupru simplu sau în combinație cu alamă și inox, care au valoare decorativă și terapeutică.

Aplică pe ele motive tradiționale românești – cercul, sfoara, spicul –  inspirate de pe linguri, de pe ii,  de pe  brâie etc. Unele din ele își iau o patină aparte, conferită de reacția cuprului cu aciditatea pielii.

Ciurar Nicolae, căldărar de la Brăteiu, a expus obiecte de uz casnic confecționate din cupru și alamă și soția lui, Ciurar Maria, obiecte de îmbrăcăminte confecționate de ea.

Durac Ionuț, meșter rudar din localitatea Mărășești, jud. Vrancea, are 27 de ani, se află la a treia generație de rudari. Deși are studii superioare, a decis să continuie tradiția familiei.

În lucrul său combină tradiția cu inovația. Se încadrează în tradiție prin lemnul de esență moale folosit: salcie, plop, motive, precum colții de lup, tehnica manuală de lucru, obiectele realizate: copăițe pentru frământat aluatul, lopata pe care se introduce pâinea în cuptor, linguri, găvane, cărucioare pentru copii etc. 

A inovat prin folosirea lemnului de esență tare pe care îl prelucrează mecanic cu strung, freză, unele obiecte obținute sunt de mărimi diferite și au forme noi, de frunză, de pește.

Pe standurile târgului au putut fi admirate multe alte obiecte asupra cărora nu am avut timp să zăbovim, dar care ne-au încântat privirea și sufletul: pomul vieții pe a cărui coroană sunt pictate cele patru anotimpuri, ouă pirogravate pe lemn și pictate, obiecte din viața satului sculptate în lemn sau lucrate din pănuși de porumb, flori din lână împâslită cu acul, instrumente muzicale, covoare etc.

            Cârstovul viilor s-a dovedit și în acest o modalitate de cunoaștere a tradițiilor, a obiceiurilor, a creativității poporului român, a dragostei sale pentru muncă, cât și a disponibilității de relaxare prin cântec, dans și voie bună.