https://blog.revistaderecenzii.com

Cât oare ne mai gândim la Iisus și la semnificația Nașterii în vâltoarea zilelor în care ne preocupăm excesiv de mesele festive? Pentru cei mai mulți, Crăciunul este sărbătoarea anului. Dorința de a sărbători este pe primul loc, în prezent se împrumută oamenii de bani pentru bucatele tradiționale, fac eforturi materiale și adesea se risipește mâncarea. Cadouri frumoase, dar inimă goală, hrană gustoasă pentru trup, și sufletul flămând, lipsind adesea bucuria adevărată a sufletului, pacea interioară. Veselie, luminițe și artificii, totul e frumos. Vedetele zâmbesc fermecător, ascunzând criza golului sufletesc, cumpără lucruri scumpe și petrec cu fast…Elvis mărturisise odată: mă simt singur ca iadul! Ferice de cei a căror credință este simplă dar puternică! Fericirea există și poate fi găsită, dar nu acolo unde o caută majoritatea, ci acolo unde există cu adevărat, dincolo de orizontul îngust al consumerismului. Care este motivul “bucuriei mari” pe care îngerii au vestit-o păstorilor? Aceasta consta în nașterea Mântuitorului, Iisus. Crăciunul este sărbătoarea familiei, dar tineretul pleacă tot mai des în destinații turistice și de multe ori părinții, bunicii, simt dureros singurătatea.

“Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle” (Luca2.11, 12). Cu mai bine de două mii de ani în urmă se năștea Mesia, însă nu după legile naturii. A trăit în sărăcie, a vindecat mulțimi de oameni fără medicamente, nu a scris cărți dar jertfa Sa pentru semeni a rămas unică în istorie. A venit pentru a face ispășire prin moartea Sa pe cruce. Domnul Iisus Hristos este unirea a două firi, cea dumnezeiască și cea omenească, de aceea Mântuitorul este considerat Dumnezeul desăvârșit, și în același timp, Omul desăvârșit. El a avut o fire ca a noastră în toate lucrurile, dar fără păcat. Prin învățăturile sale mobilizatoare și prin modul în care a trăit în armonie cu ele, Iisus a influențat puternic viețile oamenilor peste două mii de ani. O nouă eră, recunoscută de marile civilizații ale lumii, începe odată cu nașterea Sa. Calendarele au la bază anul în care se crede că s-a născut Iisus, anno Domini. “În Antichitate, chiar și cei care se opuneau creștinismului, nu s-au îndoit niciodată de istoricitatea lui Iisus, ce a fost pusă la îndoială pe parcursul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, din motive neîntemeiate», concluzionează The New Encyclopedia Britannica. Tot ce se cunoaște despre Iisus a fost consemnat de către continuatorii Lui din secolul întâi; relatările lor apar în celebrele Evanghelii-cărțile biblice scrise de Matei, Marcu, Luca și Ioan. Iisus nu a pretins niciodată că este Dumnezeu, ci a recunoscut că era promisul Mesia, sau Cristos, sau că este «Fiul lui Dumnezeu». Ca un fiu fidel, Iisus l-a copiat pe Tatăl său ceresc, și spunea: Cine m-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. (Ioan 14 : 9, 10). Nu fac nimic din proprie inițiativă, ci spun aceste lucruri așa cum Tatăl m-a învățat…Cine a studiat viața Sa, știe că era plin de compasiune, binevoitor, smerit, abordabil, iubitor de oameni. Cei împovărați se simțeau bine în compania Sa, bărbați, femei, copii, bogați, săraci, puternici, chiar și păcătoșii. Numai cei cu inimă rea nu-l agreau. Iubirea Sa a sensibilizat milioane de oameni de-a lungul secolelor și le-a influențat în bine viețile. Există și obiecții legate de faptul că în numele lui Christos s-au făcut cruciadele, inchiziția și războaie în care s-au ucis pretinșii creștini. Mahatma Gandhi (hindus) a spus: «îl iubesc pe Christos, dar îi disprețuiesc pe creștini, deoarece ei nu trăiesc așa cum a trăit El».

 În lumea neliniștită în care trăim, adesea nedreaptă și imorală, există o mare sete după dreptate, și poate inconștient oamenii își doresc curățenie și sfințenie. Ei simt că le lipsește dragostea, de aceea caută odihna și pacea interioară. Adesea confundăm aceste dorințe cu evadarea din cotidian, distracțiile. Credința nu e o moștenire de familie, este lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră, care ne conturează toate fațetele personalității. Este unica posibilitate de primire a mântuirii, și fericiți sunt cei care anul acesta au avut credință pentru mântuirea sufletului. Iisus a promis: “Vă las pacea, vă dau pacea Mea!” ( Ioan14.27). Discipolii Lui aflaseră că Regatul lui Dumnezeu va șterge din existență toată răutatea și că se vor împlini toate prezicerile lui Iisus. «Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără veste. Căci ea va veni ca o cursă peste toți cei care locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați deci tot timpul și rugați-vă ca să fiți socotiți vrednici să scăpați de toate acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului Omului».

Crăciun fericit! La gura sobei în liniște să reflectăm și chiar să mai deschidem Scripturile…