Suferintele si leacurile acestora

Suferinta are mai multe ramuri, oricare dintre acestea putandu-se remedia.

Consider ca indiferent de tipul suferintei, aceasta poate fi vindecata, fie de noi insine, fie de ajutor specializat.

Primul argument adus in favoarea opiniei mele se refera la suferinta fizica. Aceasta este provocata fie de noi, fie de alti factori. De exemplu, atunci cand un copil se urca in copac, acesta poate suferi prin simplul faptul ca se poate zgaria in crengutele copacului, sau mai grav, poate cadea din el. Aceasta suferinta poate fi remediata fie de mama copilului, daca gradul de suferinta este reprezentat de o zgarietura minora, fie de o persoana specializata, daca suferinta se refera la ceva mai mult decat o zgarietura.

Al doilea argument are legatura cu suferintele sufletului. Acestea sunt de asemenea de mai multe tipuri, si la fel, pot fi create fie de propria noastra persoana, ca de exemplu suferinta pe care Ana, din romanul Ion de Liviu Rebreanu, si-o creeaza, acceptand toate umilintele si abuzurile lui Ion, fiindca il iubeste si nu vrea sa-l paraseasca, fie de persoane sau lucruri exterioare cum ar fi pierderea unei slujbe din motiv ca ai avut o zi proasta, iar seful tau nu este dispus sa tolereze niciun fel de abatere. Dar, ca orice alt tip de suferinta, si cea a sufletului are leacurile ei. Putem descoperi leacurile, doar daca suntem constienti de motivul suferintei. Uneori, remediul impotriva suferintei il detinem noi, dar de cele mai multe ori refuzam sa-l utilizam, fiindu-ne frica sa nu cumva sa dam gres. Atunci cand noi nu putem invinge suferinta, trebuie sa apelam la persoanele dragi si la cele specializate, ajutorul oferit de ele facandu-ne sa trecem peste orice.

In concluzie, suferinta, indiferent de natura ei, are leacuri. Cel mai important este ca depinde de noi daca vrem sau nu sa nu mai suferim, fie ca este vorba de suferinta fizica sau de suferinta psihica, ori sufleteasca.