3 comentarii la „Ștefan Velovan: Cercetări logico-psihologice”

1. Dane, ce buna ar fi o recenzie. Ca nu avem nici bani de carte, si chiar daca am avea, parca am dori, acum, cand am ramas fara dinti, ( de lapte, macar , ca de unde vaccin impotriva caderii dintilor ), sa ne scrie si noua doua vorbe empatice cineva, care sa mai fie si platit pentru ca stie sa citeasca, si sa faca un rezumat nu corect, ci cum ii face Barbu Lautarul lui Mircea Eliade, la festivalurile Maria ( a lui C-tin Tanase ), sau la „Romanii au Talent” ca inginerii ( generalizare… ) fara vocatie – casti gura, dar nu poti sa repeti dupa comunicarea lor niciun slagar.

   Răspunde ↓

2. Chiar așa, un om, un destin…dar de unde re/cenzor?

   Răspunde ↓

3. Mai, eu daca as fi Stefan Velovan, as face un concurs, pentru cea mai buna recenzie la cartea scrisa de mine. Si as da si un premiu, macar cartea pe care am scris-o, ca si asa, ajunge ori pe mana unora care o arunca sub pres, sau a unora care nu mai au nici ei timp sa-si manance sandvisul intre n prelegeri intermationale, si/sau discursuri academice prin revistele kamikaze ( dau numai nu exemplu, generalizati…) ale tribunelor de moftangii mancurti ale galeriilor simandicofticoase.
   As mai adauga si eu, acolo, o pizza, macar, sau/si un bilet la cismeaua Purcarului, la bagat picioarele in apa limpede si rece ca Ozana cea frumos povestitoare, nu de chiloti si izmene din viata autorului, ci din raurile care curg, si te inalta, pana la mare..
   As premia recenzia, si … hop… cu ea… la Revista de recenzii…
   Dar ca sa faci asta in invatamantul logic si psihologic romanesc, trebuie sa fii doctor in Institutul de Inalte Studii Morale.

   Răspunde ↓