Clipe

se zvârcolește vântul șarpe ce așteaptă asfințitul

Preschimbă-te în clipe! zice Nichita către mine

simt gustul de tămâioasă al toamnelor

curgerea timpului Dunărea care îmi scade  în piept

aș rodi la fereastra lumii

vie mustind sihastru

dacă stăncuțele nu mi-ar fura inima

uitată pe glie

aerul miroase a nuci verzi

este atât de amară viața trăită pe silabe!

când pleacă berzele când mor cocorii

sufletul meu se întinde în lan

spune-mi

când voi ațipi în lanul de grâu

vei mai secera luna să fiu o clipă cer?