Bunatatea este unul dintre cele mai importante criterii de caracterizare a unei persoane. Atunci cand o persoana este buna, stii ca de la ea nimic rau nu poate veni. („Bunatatea este fondul sufletelor alese”).

  Parerea mea este ca bunatatea ii diferentiaza pe oameni, ii face sa straluceasca in fata celorlalti.

  Pentru a-mi sustine parerea voi utiliza doua argumente ce sper sa va convinga.

  Primul argument utilizat se refera la oamenii ce simuleaza bunatatea, astfel facandu-i pe cei cu adevarat buni sa para inferiori si chiar rautaciosi. De exemplu, acele persoanele care iau in deradere calitatea unei persoane, o fac sa para inutila, iar pe cei ce o poseda ii caracterizeaza drept naivi. Cei ce nu pretuiesc bunatatea unei persoane o fac din doua motive: fie sunt prea orbiti de rautate, fie sunt invidiosi, lucru ce nu permite bunatatii sa-si gaseasca un loc in sufletul respectivei persoane.

  Al doilea argument are legatura cu persoanele ce au ca principala calitate bunatatea, ce fac lucruri nu pentru a iesi in evidenta si a fi laudate, ci pentru a-i face pe ceilalti sa se simta bine fara a astepta ceva in schimb. De exemplu, o persoana mai tanara ajuta o alta persoana mai in varsta sa duca lucrurile cumparate la piata, acestea fiind prea grele si creandu-i o dificultate peste medie persoanei in varsta, nu cu scopul de a primi o recompensa, ci doar pentru a ajuta, a fi de folos.

  In concluzie, bunatatea nu caracterizeaza persoanele naive, singuratice, ci pe cele ce fac tot ce le sta in putinta pentru a-i face pe ceilalti sa se simta mai bine. („Bunatatea este un fel de inteligenta superioara”).