Adrian – Florin Bușu: Eminescu și Macedonski. Apropieri și delimitări (Critică literară), Editura SITECH, 100 p., Craiova, 2013. Preț neprecizat.

O carte consacrată celor doi mari poeți, care să pună în lumină apropieri și delimitări, nu a mai apărut de mult, poate de la observația lui G. Călinescu, anume că poetul simbolist, în cele mai izbutite poeme ale lui, devine egalul lui Eminescu.

Apropierile ori delimitările au fost determinate, în cazul lui Macedonski, de faptul că modelul poetic fundamental „asimilat a fost cel eminescian” și din orgoliu, el a vrut să se despartă de model sau când a avut ceva de demonstrat, că poate scrie similar, s-a apropiat. În schimb, Eminescu a ajuns să fixeze corespondențe între senzații, principiu simbolist, datorită mediului de la Viena și Berlin, în vremea studiilor, când auzise fără dubii, de numele Ch. Baudelaire, înnoitorul de lirică franceză; alt motiv, ajutorul pe care i l-a acordat Veronicăi Micle, în traducerea nuvelei Morella, de E. A. Poe. Delimitările sunt destule. Apropierile, mai puține. Dan Ionescu