https://blog.revistaderecenzii.com/

Anca Moldoveanu: Ankhesenamon – Regina dispărută (Editura CristianPlusArt, Malu Mare, 2023)

Era în plin soare. De o parte și de alta o țineau de o mână
mama ei, Nefertiti, iar de cealaltă, mărețul faraon Akhenaton.
Nu înțelegea ce se întâmplă, avea numai convingerea
că participă la ceva măreț. Era momentul trezirii ei spirituale
în care se crease prima legătură conștientă cu Aton‑Ra, trezirea
intuiției și realizarea acelui cordon de lumină care o lega de
soare și care nu s‑a disipat niciodată în decursul vieții ei. Cu
ochii aproape închiși vedea ce se întâmplă. În frunte simțea o
sfredelire care o copleșea, nu atât prin durerea pe care i‑o pro‑
ducea, cât prin greutatea suportării ei în liniște, fără să se miște.
Era ca și când o rază strălucitoare i‑ar fi fost introdusă
prin frunte, inundându‑i cu lumină capul, pe care îl simțea atât
de greu, și obligând‑o astfel să strângă și mai mult pleoapele.
Apoi i se păruse că micul ei trup parcă plutea, fiind ridicat de
la pământ și fiind dus cu toată viteza în sus, unde în cele din
urmă se oprise într‑un loc inundat în lumină. Spre surprinde‑
rea ei acolo nu vedea pe nimeni, dar percepea o prezență
binevoitoare, blândă și plină de căldură.
Voise să întrebe unde este și ce se întâmplă cu ea. Dar
în acel moment o inundase o pace și o încredere care se
clădeau încet în sinea ei. Nu știa de unde, dar știa că acolo
este Aton‑Ra, și toată acea liniște și bucurie pe care o simțea în
inimă, nu era altceva decât răspunsul la nedumerirea ei.

Nu voia să se mai întoarcă. Voia să rămână acolo, în inima lui
Aton‑Ra. O senzație neașteptată însă se strecură chiar atunci în
sufletul ei și îi sădi ferm convingerea că are să mai vină de
multe ori acolo. Acum era în slujba lui Aton‑Ra. Așa că, încet‑
încet, învăluită într‑o lumină orbitoare, trupul ei, sau o parte a
trupului ei care plecase, coborî la nivelul pământului. Nu mai
avusese puterea să rămână în picioare, așa că regina o dusese
în brațe până la palat. Nici nu mai știa cât dormise, dar își
aducea aminte că la trezire era tot timpul conștientă de cordo‑
nul de lumină care o lega de Aton‑Ra, căruia adesea îi vorbea
în somn.