Această carte are 192 pagini şi conţine peste 700 de aforisme şi citate extrase din opera aforistică şi poetică a autorului. Coperta a fost realizată de Ionuţ Caragea şi Nicoleta Baciu, iar tehnoredactarea îi aparţine editorului Dumitru Scorţanu. Detalii despre achiziţionarea antologiei pot fi obţinute de la Editura Fides sau de pe situl personal al lui Ionuţ Caragea (www.ionutcaragea.ro).
În iunie 2012, Ionuţ Caragea cîştigă premiul de creativitate la concursul internaţional „Naji Naaman” cu aforisme traduse în limba franceză de Prof. Univ. Dr. Constantin Frosin. Este unul dintre cei 20 de autori publicaţi în Antologia aforismului românesc contemporan (Editura Genesi, Torino, 2013), volum care a participat la Salonul Internaţional de Carte din Italia în 2013.
Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. În prezent locuieşte în Oradea. Este poet, prozator de ficţiune, critic, editor, autor de aforisme şi promotor cultural. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membru de onoare al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ, membru onorific al Fundaţiei „Maison Naaman pour la Culture”, Beirut, Liban, membru titular al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe etc.
În perioada 2003-2011, Ionuţ Caragea a trăit în Montréal, Canada, devenind cetăţean canadian în anul 2008. A activat ca instructor sportiv şi sportiv de performanţă, continuîndu-şi cariera de rugbist începută în România. În paralel şi-a descoperit vocaţia de scriitor şi a fondat pe 16 iulie 2008, împreună cu poetul Adrian Erbiceanu, Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi Editura ASLRQ. În calitate de editor şi fondator al editurii ASLRQ realizează în 2009, împreună cu Adrian Erbiceanu şi Dumitru Scorţanu, prima antologie a scriitorilor români din provincia Québec, o lucrare de referinţă din literatura diasporei. Ionuţ Caragea se implică puternic în promovarea culturii româneşti în spaţiul nord-american, fiind webmaster, webdesigner şi promotor literar pe situl Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec şi fondator al cenaclului literar Prietenii Poeziei (cenaclul ASLRQ). În februarie 2012, Ionuţ Caragea se întoarce în România şi publică romanul de ficţiune „Uezen” (în limba engleză, în S.U.A.), volumele de poezie „Patria la care mă întorc”, „Antologie de Poeme 2006-2012” şi volumul de cugetări „Delir cu tremurături de gînduri. Citate şi aforisme 2006-2013”, ajungînd, astfel, la 26 apariţii editoriale.
Referinţe despre volumul „Delir cu tremurături de gînduri. Citate şi aforisme 2006-2013” şi cuvîntul autorului
« Poet prin excelenţă, autor de aforisme, prozator de ficţiune, critic, editor şi promotor cultural, Ionuţ Caragea porneşte pe drumul exilului, urmînd exemplul lui Cioran sau al altor scriitori români de calibru care s-au afirmat în diaspora, dar revine în Patria-mamă cu o nouă viziune lirică şi un nou crez. Aforismele din această antologie, îmbibate de arome poetice, ludic, filozofie, creştinism şi sentimente situate la cote extreme, au început deja să facă înconjurul lumii şi, sperăm, vor intra în istoria literaturii universale. » (Prof. Univ. Dr. Constantin Frosin)
« Două lucruri m-au atras, de la bun început, la Ionuţ Caragea. Numele lui, ancorat probabil, undeva, departe, într-o nobilă dinastie şi declaraţia sa fulminantă, din fragedă copilărie, vizavi de viitoarea sa profesie: vreau să mă fac Dumnezeu! În creaţia autorului, cele două elemente, domnitorul şi Domnul, au un numitor comun în plan spiritual: aspiraţia înaltă şi înălţătoare. Ionuţ Caragea foloseşte pentru aceasta Cuvântul, dar cu maximă economie. O face pe proprie răspundere, într-o perioadă în care trăncăneala, mai mult sau mai puţin erudită, e la mare modă, când individul pare iremediabil strivit sub avalanşa vorbelor fără rost. Ionuţ Caragea ştie să pună punctul acolo unde trebuie, lăsând mai departe cititorul să-i continue ideea, prin propria sa imaginaţie. Ştie că există o forţă divină de persuasiune în limbajul sentenţios şi maximalist. Dumnezeu, prin formula aforistică „Fiat lux!” a iluminat Universul, prin două cuvinte. » (Valeriu Butulescu)
« Tinereţea şi vigoarea spiritului, selecţia elitistă, puterea intuitivă, sugestia, întoarcerea la esenţa acestui spirit, forţa vizionară cu care îşi defineşte convingerile, sînt premisele de la care porneşte poetul şi ţinta spre care se îndreaptă în demersul său aforistico-liric. Întemeiate pe aceste repere fundamentale, scrierile lui Ionuţ Caragea nu alunecă niciodată în derizoriu, ci pun întotdeauna accentul pe ideea de forţă, pe cheia cu care se poate deschide sipetul minţii. El atinge locul cel mai sensibil al corzilor inimii. » (Cezarina Adamescu)
« Această antologie cuprinde cele mai reprezentative citate şi aforisme ale subsemnatului, scrise în perioada 2006-2013. Mi-am permis selecţia şi revizuirea lor completă, ţinînd cont atît de observaţiile pertinente ale criticilor literari, cît şi de propria dorinţă de perfecţionare şi evoluţie. Prin urmare, nu se vor mai lua în consideraţie vechile variante, acestea nemaifiind compatibile cu noua mea viziune lirică şi cu actualul crez. Citatele şi aforismele din acest volum nu sînt un exemplu despre ce trebuie să credem şi să facem în vieţile noastre. Contradicţiile, acolo unde există, reflectă stările diferite prin care trece un om, fie de luciditate şi credinţă în anumite valori, fie de rătăcire. Cititorilor le rămîne să aleagă cuvintele şi sensurile cele mai apropiate de sufletul lor. » (Ionuţ Caragea)
Selecţie din volumul „Delir cu tremurături de gînduri. Citate şi aforisme 2006-2013”
*
Dorinţele – voracele creaturi ale fluviului Sînge.
*
Dragostea este o intersecţie cu sens giratoriu. Te-nvîrţi în jurul aceleiaşi inimi pînă rămîi fără lacrimi.
*
Chiar şi diferiţi, sîntem degetele aceleiaşi palme ce ţine planeta într-un echilibru perfect, cosmic şi spiritual.
*
Enigma – corabia care se scufundă în lacrima infinitului.
*
Dintre toate minunile Pămîntului, am ales viciile pentru a ne face fericiţi.
*
Fericirea ţine cît luciul pantofilor. Este lustruită de suflet în fiecare dimineaţă, dar n-apucă să facă doi paşi fără să se murdărească.
*
Fericirea este biletul compostat în copilărie cu care încercăm să păcălim viitorul.
*
Geniul – scînteia desprinsă din lumina raţiunii cosmice.
*
Gîndurile sînt epistole către abisul care s-a prăbuşit din eternitate în noi.
*
Sublimul vieţii este imaginaţia, forţa minţii şi a sufletului prin care putem construi noi miracole ce au la bază arhetipul creaţiei divine.
*
Facem cu toţii bungee jumping în infern, agăţaţi de cordonul ombilical.
*
Oare cîte bătăi de inimă pot umple nimicul, tăcerea şi tot universul?
*
Sînt insomniacul clipelor de nemurire. Dacă voi închide ochii voi extermina o lume ce mi-a fost dăruită într-un moment de tandreţe divină…
*
Cine se trezeşte conştient în zorii suferinţei, ajunge înţelept în amurgul gîndurilor.
*
Lumînarea îmi rămîne cel mai fidel dintre cititori.
*
Mintea mea este o scoică în care adevărul intră precum un bob de nisip. Cuvintele mele înfrumuseţează adevărul pe care îl dăruiesc oamenilor sub formă de metafore.
*
Tot ce ne ţine în viaţă este misterul. Misterului nu-i pui întrebări, pentru că el nu are răspunsuri. Misterul se află pe fundul unui ocean de întrebări şi deasupra unui cer de răspunsuri…
*
Oasele mele sînt aliniate într-un instrument muzical în care suflă doar moartea.
*
Zilele negre, nopţile albe – clapele de pian pe care moartea cîntă recviemul umanităţii.
*
Cel mai greu pentru omul care vrea să ajungă foarte sus nu este să înveţe zborul ci să se desprindă de cei care îl trag mereu în jos.
*
Oamenii – paginile necitite care ajung în biblioteca pămîntului, fiind devorate de viermii atotştiutori.
*
Ce înseamnă să fii perfect? Să te iubeşti aşa cum eşti şi să îi iubeşti şi pe alţii aşa cum te iubeşti pe tine…
*
Poetul – pasărea oarbă cu ciocul încovoiat spre propria inimă.
*
Poezia – crucea de pe linia destinului unde s-a săvîrşit o iubire de la care au fugit toţi martorii cu excepţia poetului.
*
Singura casă în care pot trăi fără să plătesc chirie este poezia mea. Specialitatea casei mele, metafore la focul inimii.
*
Poemul nu este o voinţă ce acţionează asupra altei voinţe, ci o conştiinţă ce acţionează asupra unei energii latente.
*
În viaţă trebuie să fii lucid şi prevăzător. Prietenia unora este mare cît un cal troian. Abia aşteaptă să le primeşti darul ca mai apoi să-ţi intre sub piele şi să devii victima lor.
*
Respiraţiile – repetiţiile pentru ultima scenă în care-ţi vei da sufletul.
*
Singurătatea leneveşte ca un şarpe la focul inimii, cu burta plină de amintiri.
*
Strigătul nou-născutului – cheia sol pe portativul alunecării-n genune.
*
Primul strigăt al nou-născutului pune în mişcare carul cu boi al fericirii.
*
Sufletul – orga de lumini a trupului.
*
Timpului nu-i tremură niciodată mîinile. Îşi plimbă încet bisturiul pe feţele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa.
*
Umbrele – profanatoarele mormintelor vii.
*
Viaţa – spitalul în care oamenii ne tratează cu pastile de sictir, în timp ce moartea inventariază suflete.
*
Viaţa e un calcul – simplu cum sînt Eu, Însă Eu² = Dumnezeu.
*
Aceasta este viaţa, un veni, vidi, vici, o scurtă nebunie cu dragoste şi vicii…
*
Viaţa omului este o floare ruptă din veşnicie şi pusă într-un vas plin cu sînge.
*
Viaţa – arborele amintirilor în care înfloresc morminte.
*
Visăm cu deşteptătorul la tîmplă.