S-a întâmplat astăzi, 26 decembrie…

1962 – A murit Radu Stanca (n.05.03.1920), poet, dramaturg,  eseist  și regizor de teatru,      ,, …hărăzit a transforma totul în artă, prin simpla atingere, de la propria-i viaţă, cu tot ceea ce implică ea, iubire, prietenie, trecere ireversibilă, până la propria-i moarte. Acestea nu devin doar teme, subiecte,  ale operei sale, ci  obiectele asupra cărora Radu Stanca, în calitatea sa de om estetic, îşi exercită ciudatul dar” (Dragoș Varga)

        MOTTO:  „Trebuie să scriu, să scriu, să scriu. Aceasta este mântuirea”

         (Radu Stanca în finalul unei scrisori adresată lui I. Negoiţescu-27 septembrie 1950 )

 

CEA MAI FRUMOASĂ FLOARE

    

Ce să-ți aduc, iubito, de pe mare?”
O întrebă în șoapte într-o zi.
„Din insule pierdute-n depărtare
Cea mai frumoasă floare – care-o fi”

Abia se mai zărește-acum catargul.
Pe țărm cu ochii-nchiși și mâna-n sân
O fată albă, alb măsoară largul,
Și-n ochii ei clipește-un somn păgân.

Un an întreg prin insule cu soare
Corabia opri și strânse-n ea
Morman de flori, căci fiecare floare
Cea mai frumoasă-n felul ei era.

Dar florile, prea multe într-o seară,
Cu pești de aur prinși la subțiori,
Corabia de foc o scufundară,
Și toți muriră-ncolaciți de flori.

Pe țărm stau doua fete-n așteptare :
„Ce ți-ai dorit ca dar în acest an?”
„Nu-mi mai aduc aminte. Mi se pare…
Cea mai frumoasă scoică din ocean”…

 

DESPĂRȚIRE

 

Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.

O umbră o să stee mereu între noi doi
( Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte ) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.

Cuvântul de-altădată nu-l  vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.

Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.

Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetișor,
N-o să se mai înalțe căzând mereu spre astre.

Ca niște ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte și vom privi la chipul
Iubirii care cade șovăitor în noi
Cum dintr-un țărm de stânca-ntr-un golf adânc nisipul.

Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescărușul iubirii va muri
Bătând înca o data din largile-i aripe…

TESTAMENT

 

La intersecţia cerului finit

Cu cerul infinit, se află-o stea

Care a ars cîndva necontenit

Şi care-a fost, desigur, steaua mea.

Acolo, fiul meu, aş vrea s-ajungi

Cînd vei cutreiera cu nava ta

– Viteaz cosmonaut de curse lungi –

Prin cosmosul ce mi-o înăbuşea.

Opreşte-te puţin la ţărmul ei

Şi cerceteaz-o ca pe-un vechi mormânt.

Vezi pentru ce a ars fără temei

Şi pentru ce s-a stins aşa curînd.

Iar dacă poţi şi ai cumva răgaz,

Din focul navei tale, planetar,

Ia o scînteie, chiar şi pentr-un ceas,

Şi-n amintirea mea aprinde-o iar.

 

1940 – S–a născut scriitorul Vintilă Ivănceanu,  reprezentant al ,, mișcării literare a timpului, în bună companie cu Dumitru Țepeneag sau cu Virgil Mazilescu” (Gabriel Dimisianu). Activează în Austria, după 1970, fiind considerat exponent  al postmodernismului vienez (Cinste specială -poezii, Până la dispariție, Vulcaloborgul și frumoasa Beleponjă –romane ș.a)

1907 – S–a născut scriitorul Grigore Popescu–Băjenaru, (Bună dimineața, băieți!, Banul Mărăcine, Cișmigiu et Comp.)

1904 – S-a născut cubanezul Alejo Carpentier,  întemeietorul literaturii latino–americane moderne (Împărăţia acestei lumi, Recurs la metodă, Harpa şi umbra)

1891 – S–a născut prozatorul american Henry Miller, (Tropicul Cancerului, trilogia Crucificare trandafirie)