https://blog.revistaderecenzii.com

În perioada 18 iulie – 17 august 2025, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, este gazda unui eveniment cultural de excepție, organizat de Ambasada Uruguayului la București, în parteneriat cu muzeul.

Acesta marchează împlinirea a 90 de ani de relații diplomatice între Uruguay și România  și a 195 de ani de la adoptarea primei Constituții a Republicii Orientale a Uruguayului.

Elemente emblematice pentru cultura uruguayană sunt prezentate prin intermediul filmului „Quinchadores” și  expoziției de fotografii „Candombe – ritmul afro-uruguayan”, realizate de fotoreporterii: Gastón Britos și Jorge Idiarte Borda.

Filmul are ca temă prezentarea unei ocupații străvechi, învelitul caselor cu stuf.

Expoziția oferă o prezentare complexă a dansului tradițional „Candombe”, prin intermediul fotografiilor,  a unor texte documentare oferite gratis vizitatorilor, a unui film în care pot fi urmărite secvențe din timpul desfășurării dansurilor și a festivalurilor uruguayene.

„Comparas de Candombe sunt o sărbătoare a culturii uruguayene, o tradiție a rasei negre, cu rădăcini în epoca colonială, influență a sclavilor africani care au reușit să transmită noilor generații din valorile culturii lor bogate și care, în acest proces, au dat naștere tobelor tambor. Tamborul este sufletul fiecărei trupe, pulsul vital. Ritmul Candombe provine din așa-numita Cuerda de tambores.   Acesta este numele dat suitei constituite din trei tobe: chico, repique și piano. O Cuerda este formată din cel puțin trei persoane, fiecare interpretând la o tobă. Cu un minimum  de 42 de toboșari și un maxim de 70, ei sunt suita de instrumentiști care încununează fiecare paradă de Llambadas.  Tobele – tambores – sunt fabricate din lemn și piei de animale care sunt reglate cu frânghii, iar membrana lor este tecută prin foc cu câteva minute înainte de a începe parada, pentru a dilata pielea respectivă și a obține sunetele specifice. Llambadas înseamnă astfel „chemarea tobelor”, evocând întâlnirile sclavilor negri, la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se adunau în afara orașului Montevideo, în afara zidurilor, în Salas de la Nación, unde puteau să se exprime prin muzică și dans.”

În anul 2009, „Candombe”, ca și întregul său spațiu socio-cultural au fost incluse în  Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO.