https://blog.revistaderecenzii.com/
Așteptând,
Privesc pe fereastră
Și văd cum moare zăpada
Și mă strecor tiptil prin mine
Parcă aș străbate sala armurilor
Care nu mai au pe cine să apere.
Așteptând,
Privesc pe fereastră
Și văd cum moare zăpada
Zgribulită în ființa ce mă privește
La rându-i cu ochi de cărbune,
Ca un mesia care a uitat drumul spre casă.
Așteptând,
Privesc pe fereastră
Și văd cum moare zăpada
Sub zborul haotic al negrelor păsări –
Proletarii gonoaielor –
Un nor de litere posace cu care orașul
Încearcă zadarnic să-și scrie memoriile.
Așteptând,
Privesc cum moare zăpada
Tot mai umilită de negrele roți
Recucerindu-și asfaltul.
Nimic nu e mai murdar
Ca zăpada murdară.