https://blog.revistaderecenzii.com/

Cineva îmi mărturisea că fusese mereu uimit să vadă cât de mult puteau femeile să își dorească o bijuterie, rămânând probabil un mister pentru acesta entuziasmul feminin în fața unei pietre prețioase incrustate într-un metal scump. Nu pun în discuție deloc dispoziția bărbatului de a fi oferit sau nu un astfel de dar  vreunei femei, pentru simplul fapt că nu am idee dacă era vorba de o simplă observație ce viza hunta feminină sau poate doar un caz anume ce-l extrapolase apoi. Oricum s-ar fi petrecut lucrurile, cert este că mie mi-a dat de gândit acest subiect- legătura dintre femei și bijuterii.

           Copil timid fiind, petreceam ore-n șir observând, înregistrând totul din jurul meu și admirând natura, lăsându-mi imaginația liberă. Eram fascinată de pietrele cu nervuri colorate,  bucățile de siliciu, bulgării de cuarț, sideful scoicilor și al nasturilor de la cămăși.                                                                 Într-o zi bunicul mi-a povestit despre cum învățase de la dascălul său Scara durității mineralelor. Sonoritatea acelor denumiri și felul cum mi-a reprodus lecția, răsună și azi în memoria copilului de odinioară: talc, ghips, calcar, florida, apatita, ortita, cuarț, corindon și diamant- care-i cel mai dur și cel mai pur, care le învinge pe toate și nu e învins de niciunul! Mică cum eram, cunoșteam doar calcarul și ghipsul, cele la îndemână prin gospodării. Văzusem cum se stinge varul într-o groapă mare cubică și cum se întrebuința apoi acea rocă devenită păstoasă ca smântâna după un proces de fierbere urmat de stingere. Cu varul obținut și cu ajutorul unei bidinele, primăvara albeam tulpina pomilor iar cei mari văruiau pereții , însă pentru mine calcarul acela și creta, erau banale, n-aveau nimic de prețios. Doar diamantul-regele pietrelor era ceva excepțional, gândeam la puritatea și duritatea lui, imaginându-l ca o raritate misterioasă, fascinantă.  Cu atât mai mult cu cât nu era decât…un  cărbune cristalizat, dar care ținut la soare devenea fluorescent noaptea. Și pentru că are gradul de refracție cel mai ridicat toate culorile curcubeului  apar în strălucirea sa, iar de-l freci cu o bucată de lână sau de postav emană lumină, au fost motive suficiente să-mi  încep  iubirea pentru minerale.

             Copilă fiind, purtam cerceluși cu o pietricea roșie căreia mama îi spunea rubin. Auzisem eu și de ceasul de mână, că  ar avea și el câteva rubine incorporate… Mă fascinau însă mai mult cerceii mamei, de aceeași formă cu ai mei, dar cu o piatră violetă ce-mi părea mai transparentă, motiv pentru care-i râvneam în secret, fiind mai misterioși , având o lumină reflectată din interior. Cutimpul aveam să aflu că toate aceste pietre ce-mi trezeau admirația, erau rodul unor procese geologice complexe petrecute în profunzimile pământului în urmă cu zeci, poate sute de milioane ani în urmă. Natura ne răsfață și păstrează încă secrete magnifice în straturile tectonice, din care ne oferă în doze drămuite aceste pietre prețioase, zise și nestemate. Asociate în trecut cu sângele regal, decorau coroanele, săbiile, tronurile, sceptrele domnitorilor și pocalurile.  Ametistul, cea mai frumoasă varietate a pietrelor de cuarț, era numit de greci Amettystos-contra ebrietății, știind fiind că-n Evul Mediu se bea vinul din cupe de ametist la mesele castelanilor.  Smaraldul, denumit regele pietrelor prețioase, e insertat în bijuterii, amulete, obiecte religioase și de cult, fiind cel mai fin cristal din familia berilului. Reflectă lumina în mod diafan și strălucitor, ca niște steluțe cu raze colorate, considerându-se a fi tămăduitor dar și piatră apostolică…                                                                                          

         Safirul ( în latină sappiris-cel mai frumos) e considerat simbol al bogăției, la fel ca aurul, iar alături de ametist era denumit în trecut piatra episcopală, reprezentând raiul și cele mai înalte valori.

             Aflasem apoi că  rubinele mele micuțe și roșii din cercelușii copilăriei erau simbolul sângelui și al vieții, pietrele pasiunii. Chihlimbarul avea să constituie alt mister și piatră dragă, fiind de origine organică ca și suratele sale, perlele și coralii.

              După câteva zile petrecute cu acest gând obsesiv și cu dorința de a da un cât de vag răspuns celui rămas dubitativ, am ajuns să extrapolez și  să dezvolt tema legată de fascinația pentru bijuterii a femeilor, pentru simplul motiv că e legată intrinsec de bani, bogăție, valori.                         Valori și valori. Recunosc că am tendința să iau apărarea celor slabi sau năpăstuiți adesea pe nedrept, iar când vine vorba de femei ca sex slab, cu atât mai mult mă văd îndreptățită să fac pe avocatul din oficiu a celor considerate adesea profitoare, frivole, femei fără inimă, fatale, venale și exemplele curg de la sine în imaginația noastră obișnuită cu anumite clișee când vine vorba de femeile cochete și ahtiate după bijuterii. Și dacă lucrurile ar sta altfel?

              Atrage mai întâi prin ținuta ta, prin modul tău de a  fi și de- a munci și inima va fi atrasă și ea. Frumos  îndemn, cuminte, motivant, promițând un rezultat fără cheltuială bănească. Așa ne învățau bătrânii, înțelepții și chiar părinții noștri, să fim purtătorii  valorilor care să atragă nu doar admirația cuiva, dar și iubirea. Desigur, o atitudine demnă, un pas delicat, o haină bine croită ce pune în valoare trupul, o muncă făcută cu drag și pasiune, plus un suflet ales, pot fi cea mai mare comoară a unei femei și sursă sigură de atracție pentru un bărbat. Se zice că lumea e un teatru unde toți avem un rol, mai mare sau mai mic, poate chiar de figurant, însă știm cu toții că soarta și succesul piesei atârnă de jocul actorilor. Cum sunt actorii de-obicei? Dar actrițele? Ele, mai cu seamă. Sunt frumoase, alese cu grijă de regizor,  îmbrăcate optim și accesorizate de profesioniști. Strălucesc divele, strălucesc actrițele din rolurile principale, căci  nu au doar talent, au și haine pe măsură dar mai ales bijuterii ce le sublimează frumusețea.

              Când nu știm sau nu putem îndeajuns să ne exprimăm sentimentele prin cuvine, atunci florile, parfumurile, bijuteriile pot vorbi pentru noi, așa cum muzica e altă formă de exprimare a trăirilor noastre. Nu degeaba istoria literaturii, a teatrului și a cinematografiei are o galerie  importantă de femei cărora bărbații le-au oferit cele mai prestigioase bijuterii odată cu inima, cu rangul lor, în speranța de-a le cuceri. Un soi de apreciere, cântărire a valorii celor ce oferă,  sau doar a satisfacerii orgoliului masculin  ce știe instinctiv că banul merge mână-n mână cu puterea. Putere e și capacitatea  de-a cumpăra tot ce e scump, vezi bijuteriile, care la rândul lor au puterea fascinației, capabilă să cumpere indulgența, favorurile sau inima cuiva.

              Un diamant, un rubin, un safir, un smarald sau un topaz,  nu-s ele în sine o promisiune de fericire la care am visat cu toții măcar o dată-n viață?                                                                       Nestematele au ceva erotic, carnal și magic prin frumusețea lor, poate pentru că tot ce numim materie este într-o veșnică vibrație și atracție. Arta are menirea să ne educe spiritul în sensul de a face din bucuria și plăcerea ochiului o stare de spirit. Nimic nu înlocuiește tăcerea admirativă când vezi o operă de artă care prin acuratețea și calitatea ei îți taie suflarea. Bucuriile se învață, la fel cum gustul pentru frumos se cultivă îndelung. Cu cât ești mai atras de o bijuterie, cu atâta se simte mai tare magia creatorului ei.                                                                           Sceptrul Ecaterinei cea Mare e împodobit cu ametiste, la fel și cel al coroanei regale britanice. Exista credința că ametistele feresc de vrăjii și de magie neagră, întăresc voința, metabolismul, vindecă insomniile și nevralgiile. Poate nu întâmplător și inelul Papei are o piatră de ametist.  Granatul a fost foarte apreciat în ultimele două secole, fiind asociat adesea unei declarații dedragoste.  

               Acvamarinul, piatra prețioasă ce duce gândul la apele marilor și la seninul cerului, a intrat în istorie prin descoperirea cristalului de Marambaia de 110, 5 kg într-o mină din Brazilia. În 1976 a fost găsit altul de 82, 2kg în munții Transbaikal din Rusia. Turcoazul, numit și peruzea de către turci, e opac, fiind mult folosit pentru ornarea armelor, amuletelor, paftalelor, cailor. E aducător de noroc, siguranță, apără de magie neagră, detoxifică și are puteri magice. Jadul-un silicat verde, e foarte apreciat de către asiatici; folosit pentru bijuterii, decorații spectaculoase și basoreliefuri de-o frumusețe impresionantă. Luxul epatează iar bogăția întărește cel mai adesea demnitatea și poziția socială. Pe timpuri războiul era singura metodă de a face politică iar căsătoriile asemeni. Adevărate licitații deveneau aceste uniuni în care se tratau în cele mai mici detalii interesele frontaliere, economice, politice. Schimbul de cadouri între șefii statelor în timpul vizitelor oficiale e obicei diplomatic foarte obișnuit și-n zilele noastre. Obiecte de artă unice, piese de artizanat și bijuterii pentru regine, sunt daruri ce fac parte din protocol.                                                                                                                                                                        

               Perla, numită și piatra iubirii sau mărgăritar după latinescul margarita-persoana iubită, e o piatră foarte greu de găsit, de unde și zicala perlă rară. În anul 2206 î Hr. făceau parte din tributul plătit regelui Yn al Chinei antice. Perlele sunt produse de stridii atunci când un grăunte de nisip intră în cochilie și e acoperit cu sidef, formând la final o perlă.                                                                                  În limbajul curent pietrele prețioase lucrate și șlefuite sunt denumite giuvaere, simbol al  puterii și al  bunăstării. Perlele sunt asociate cu frumusețea, energia feminină și puritatea. Diamantele vindecă, întăresc claritatea spiritului și a minții, dau echilibru. Smaraldul dă înțelepciune și stabilitate în cuplu, rubinul aduce noroc, vitalitate, ferește de infecții și gânduri rele. Sunt talismane puternice…

           Astfel sunt descrise pietrele scumpe, în linii mari.                                                                   Magia ce-o transmit pietrele prețioase ține cu siguranță de originea acestora și de comuniunea cu omul artizan ce a reușit  prin șlefuire, inspirație și talent, să obțină giuvaere ce devin obiect de fascinație.  Acesta trebuie să fie și  motivul pentru care femeile  își doresc o nestemată sau o bijuterie  într-un anume moment al vieții lor. Bărbatul își poate arăta sentimentele de valorizare față de persoanele dragi din familie, vezi mama, soția, logodnica sau fiicele, nu doar asigurându-le protecția, ci oferindu-le bijuterii cu diverse ocazii.  Există în viață momente de neuitat ce includ și noțiunea de partaj. O bijuterie nu e doar un obiect de preț, este mai cu seamă o emoție ce include un dram de visare. O bijuterie grăiește: epatează, cu ea ne facem înțeleși, fiind în același timp o carte de vizită ce vorbește de gust, strălucire, bogăție. Giuvaerurile sunt creații de artă ce includ magie și fără de care luxul nu ar exista. Mici minuni care fac să retrăim memoria unui eveniment sau a unei iubiri. Toate starurile sunt clientela vestitelor case de modă și a marilor creatori de bijuterii. Cullinan, diamantul de 3106 carate  (621, 2 g) a fost oferit regelui Angliei, Edward al VII-lea de către guvernatorul Transvaal-ului, apoi tăiat în mai multe bucăți și incorporat în coroana regală și alte câteva  bijuterii vestite.

              E poate bine de  amintit și proverbul acela trist ce zice că atunci când sărăcia intră pe ușă, iubirea zboară pe fereastră.  Ne putem gândi la bărbatul ce poate să piardă iubirea dacă a sărăcit, dar și la faptul că banii fac casă bună cu armonia în casă sau cu fericirea.                                        Concluziile vin de la sine. E bine să fii econom pentru un viitor nesigur și să -ți așterni bine pentru bătrânețe. Dintotdeauna avariția și goana după bani au fost condamnate, însă pentru a fi liniștit și independent, neatârnat, e o dovadă de înțelepciune și bărbăție.                                                                       De ce preferă femeile oare bărbații bogați în loc de cei cu echilibru economic precar, instabil? Pentru a nu deveni și ele sclave ale sărăciei, sau poate pentru simplul motiv că visează la o verighetă de aur și nu la una din cositor. Aici voi fi cu siguranță combătută și blamată, mai ales de adepții iubirilor romantice și a vieții din amor și apă de izvor până  ce moartea îi va despărți. Frumos ar fi să dureze astfel de cupluri astfel, iar eu aș fi prima care m-aș închina lor, mai ales că știu cât eram eu însămi de fericită în anii tinereții atunci când primeam un inel împletit din fire de iarbă. Ce aur? Ce bijuterii?

          Personajul lui Dickens din romanul „David Copperfield”, Micawber zicea:                                                                          -Ai 500 franci venit? Cheltuiește 499. Care e rezultatul? Fericirea.                                                                  -Ai 500 franci venit și cheltuiești 501? Care e rezultatul? Sărăcia.”                                                                   Cu toate acestea, diferența e de doar doi franci… Pune o sumă cât de mică deoparte și nu face datorii, ne îndemnau și bătrânii noștri la cumpătare și la a strânge bani albi pentru zile negre. Tot ei spuneau că lumea se împarte în două categorii: cei care au făcut economie și cei care și-au risipit averea. Aici ne ducem iar cu gândul la bogații ce-au câștigat iubirea frumoaselor cu nestemate scumpe, risipindu-și necugetat nu doar viața cât și onoarea și averile cu adicții ce duc la sapă de lemn, vezi boli mintale, dezonoare, suicid.                                                                                                                                                                       Dacă banii vin încet, nu te descuraja; cât de lungă ar fi noaptea, tot se face ziuă. Să fii consecvent în muncă și strângător, căci banii vor veni mai devreme sau mai târziu. Și dacă din întâmplare norocul îți zâmbește, nu fi risipitor, gândește-te că norocul nu ține veșnic.                  Adesea auzim de averi făcute peste noapte. Ușor au venit, ușor se cheltuie banul nemuncit. Natura dă mult și cere puțin omului dar prinosul e totdeauna prea scump.                                                              Cu banii cheltuiți pe un singur viciu, hrănești doi copii. Dacă însă n-ai fericirea să fii bogat, amintirea și afecțiunea vor face din locuința umilă sau din vreo ființă scumpă o lume care îți va fi îndeajuns de bogată. Nu e greșeală mai mare decât credința exagerată în puterea banilor.                                                            Aș putea da exemple și povesti mult, dar mă opresc cu o singură întrebare:  banii pot da sănătate, geniu, prieteni, frumusețe, inteligență sau pace și liniște în casă ori în suflet?                                                                                                                                                               

          Toate lanțurile sunt grele, chiar și când sunt de aur. Desigur, nu vorbesc de lanțurile unor  etnii ce consideră puterea aurului benefică pentru sănătate sau o formă de-a își arăta puterea și rangul în mijlocul comunităților. Această greutate nu-i deranjează deloc…                                                       Banii sunt fără îndoială o mare sursă de griji, la fel ca și sărăcia. Ei aduc îngrijorare și foarte adesea cei bogați sunt sclavii și nu stăpânii averii lor. Bogăția duce la zgârcenie, se spune. Săracului îi lipsesc multe , zgârcitului îi lipsesc toate, spunea Seneca. În ce privește sărăcia, aceasta e asociată cu poezia, fiind numită și logodnica poetului. Poate unde e cunoscută lipsa de simț comercial al acestora, valorile lor fiind total diferite de cele ale oamenilor de afaceri ce nu gândesc prin prisma sentimentelor și care sunt ghidați doar de rațiune. E bine să ai bani mulți, dar dați-le numai cugetul, nu și inima. Trăim într-o perioadă de manipulare, isterizată de interese financiare, de comploturi ale sistemelor mediatice. În acest deșert afectiv al maturității, mulți aleg această neliniște bolnăvicioasă a multiplicării milioanelor. Pietrele prețioase și aurul sunt valori refugiu. Spiritul ființei e o valoare indiscutabilă, însă nestematele sunt în sine o valoare, de aceea bogații lumii le-au tezaurizat și le apreciază atât de mult. Înșir´te mărgărite…   

             Chihlimbarul fascinează la fel de mult; rășină aromatică solidificată, provenind din pini ce auexistat acum cincizeci de milioane de ani. Ambră sau aurul nordului, cum i se mai zice, incorporează uneori în substanța translucidă de culoare aurie sau arămie câte o insectă ce-i conferă un plus de emoție, o poveste.                                                                                                                        

                 Și pentru că bogăția merge mână-n mână cu istoria pietrelor prețioase, nu pot să nu-mi amintesc de viziunea pe care majoritatea occidentalilor o au despre continentul negru al Africii: natură incredibilă, războaie etnice permanente, malnutriție, violență, lideri politici corupți, analfabetism, asasinate, jafuri. Asta arată televizorul și scoate în evidență mass-media. Ce nu se știe în general este faptul că bună parte din dictatorii și politicienii corupți au fost împinși la putere de către determinate puteri occidentale, cu unicul scop de a-și proteja propriile interese economice în zonă.                                                                                                                                  În realitate, cauza acestor războaie nu sunt etniile, ci zăcămintele naturale pentru care se dispută mai multe multinaționale. Africa e blestemată, deține enorme bogății.                                      Africanii nu interesează pe nimeni, ei sunt prea mulți deja. Unica lor valoare constă în faptul că stau pe mari zăcăminte de minerale prețioase, diamante, petrol, gaz. Coloniștii au semănat haos în Africa și acesta continuă și-n zilele noastre.                                                                                          Dorim să ne folosim de bogățiile lor dar nu cumva să pună piciorul în țările noastre civilizate!  

            Povestea dictatorului Mobutu insațiabil de dolari, care și-a dus țara  la haos, e cunoscută. Poporul murea de foame în timp ce el și familia erau printre cei mai bogați oameni din lume. Contul lui avea peste 5000 milioane dolari, fără să-i fie socotite bunurile sale imobiliare, hotelurile și societățile din întreaga lume.                                                                                                                             Pe lângă petrol, Africa are numeroase zăcăminte de cupru, cobalt, zinc, argint, diamante, uraniu, cadmiu și colombita-tantalina (coltan), unul din mineralele cele mai căutate de industriile occidentale. Coltanul este esențial pentru construcția de misile balistice, telefoane mobile, arme inteligente, cohete speciale și jucării electronice.  80% din rezervele acestui metal se află în Congo. Copiii lucrează alături de adulți în minele de unde se extrage zăcământul, în condiții de sclavagism și actualmente. Masacrele perpetuate în jocul de șah al marilor interesați, au costat viața a peste un milion de locuitori.  Biblia spune că nu banii ci iubirea de bani e rădăcina răului. „Dacă bogăția îți sporește, nu o iubi!”                                                                                                           „Nu strângeți bogății pe pământ unde viermii, rugina, strică totul și unde hoții sparg și jefuiesc. Strângeți comori în cer…căci unde vă e comoara, acolo vă e și inima”.

             Văzut de sus Pământul extaziază, e o imensă magie. Lucrul acesta îl  știu piloții de avion și toți cei care au călătorit pe calea aerului măcar o singură dată. Cu cât ești mai atras de pământ, cu atât iubești energia sa albastră, simți lumina cu o inimaginabilă bucurie iar  armonia și perfecțiunea se transformă într-o revărsare de sentimente.                                                                           Privirea cuiva poate fi incredibil de puternică, tulburătoare. Tot astfel, pietrele pot fascina la rândul lor, având o putere de atracție și o energie misterioasă inepuizabilă. Respiră, vibrează, păstrează secrete ce se deschid miraculos în timp sub razele soarelui sau în condiții speciale. Oamenii, e de ajuns să-i iubești pentru a-i cunoaște. Pietrele nestemate, bijuteriile alese, e de-ajuns să le cunoști, vezi, pentru a le iubi. Iubesc prea mult iubirea pentru a nu iubi și pietrele- florile din pântecul pământului din care ne tragem cu toții.                                                                                                                  

Orice femeie se simte iubită sau mai frumoasă în mod straniu, doar purtând un giuvaer.                                                                   

Dorind să formulez un răspuns pentru cei care poate se mai miră de ce femeilor le plac bijuteriile, întreb retoric: oare gustul pentru nestemate nu ține de fluidul materiei, de culoare și luminozitate, de liniște, de echilibru, de gustul pentru frumos, de subtilul amestec de emoții, de viața veșnică? O piatră-o istorie multimilenară pe care-o porți cu tine și-ți amintește instinctiv că în Corsica apa e turcoaz, că viața e respirație, vibrație, că pădurile-s smarald, zăpada opal și lacrimile diamante. Minunile acestea  scoase din profunzimile pământului sunt insula noastră de fericire, rezervată femeilor. Ele extaziază, sinonime de libertate precum o insulă exotică. Apa turcoaz, albastrul acvamarin, spuma valurilor argintii, sunt paradis, sunt lux, sunt emoții și senzații…