https://blog.revistaderecenzii.com
Cultura niponă exotică, profundă și originală a început să fie din ce în ce mai bine cunoscută de români datorită excursiilor în Țara Soarelui Răsare la care aceștia participă, dar mai ales datorită relațiilor culturale româno-japoneze și pasiunii și talentului unor tineri români ale căror dorință de cunoaștere și înclinație pentru creație se realizează la nivel individual sau instituțional.
Una din manifestările culturale la care am participat a fost „Seara japoneză”, desfășurată în Rotonda Bibliotecii Județene „Nicolae Iorga” Ploiești, pe care am prezentat-o deja într-un articol anterior și al cărei scop principal a fost cunoașterea gheișelor prin intermediul picturilor celor două artiste plastice: Alina Bastet și Miriam Nassereddine.
Un rol important în mediatizarea culturii japoneze în țara noastră îl are și avocatul George Șerban, posesorul unei colecții impresionante de stampe japoneze.
O parte din ele sunt dedicate teatrului Kabuki și am avut ocazia să le vizionez la Castelul „Cantacuzino” din Bușteni.
La Muzeul de Artă „Ion Ionescu Quintus” din Ploiești, a fost deschisă Expoziția de stampe japoneze „Bijin-Ga”, care conține 66 de lucrări din colecția avocatului George Șerban.
Expoziția este organizată de Ambasada Japoniei în România, în parteneriat cu Muzeul de Artă Brukenthal, S.C. A Șerbn &Asociații, cu sprijinul JTI România. Curatorii expoziției sunt Alice Necula și dr. Alexandru Chituță.
Invitat a fost Laura Karaman, designer de chimonouri.
Stampele sunt creații ale pictorilor japonezi: Kitagawa Utamaro, Chobunsai Eishi, Katsushika Hokusai, Kikukawa Eizan, Utagawa Toyokuni I, Utagawa Kunisada, Toyohara Chikanobu, Kunisada Kuniyoshi, Utagawa Hiroshige sau Goyo Hashiguchi.
Ele prezintă chipuri de gheișe, femei frumoase, curtezane din Epoca Edo (1603-1868) și Epoca Meiji (1868-1912), cât și actori care au jucat în teatrul Kabuki roluri de gheișe. În expoziție se află și trei scroluri Bijin-Ga originale, carte ilustrată cu xilogravuri din secolele ale XVII-lea și al XVIII-lea.
În afară de frumusețea feminină, picturile prezintă și aspecte ale civilizației japoneze, precum: ceremonialul ceaiului, aranjarea florilor, nunta, aruncatul cadourilor de Anul Nou, cei șapte zei, cât și aspecte ale peisajului japonez: a șaptea lună, peisaj de mlaștină și de munte de pe drumul Kanazawa, cântecul râului Nestemat, strada Sarawaka într-o noapte cu lună plină, Insula Chikubu, podul Fukiage din grădina de pescuit.
Denumirile unor tablouri sunt sugestive pentru relația om-peisaj sau dintre om și anumite preocupări umane: „Frumusețe sub un prun înflorit”, „Frumusețe sub lumina lunii”, „Frumusețe privind molii de viermi de mătase”.
Specificul japonez a fost prezentat și la nivel vestimentar, prin intermediul chimonourilor din colecția Laurei Karaman.
Laura este absolventă a Liceului „Nicolae Tonitza” și al Universității Naționale de Artă din București, secțiunea Modă – Design vestimentar.
Din anul 2011, a fost atrasă de chimonouri.
A început să studieze cultura japoneză: stilurile vestimentare, limba japoneză, ceremonia ceaiului, a învățat să cânte la tobe.
Inițial, a fost încântată de stilul harajuku, o combinație de stiluri japoneze, europene și americane, dar nu îi satisfăcea dorința de originalitate, pe care a găsit-o în armonizarea chimonoului japonez cu motive tradiționale românești.
Astfel, pe chimonourile ei motivul iasomiei din cultura japoneză „simbolul iubirii, modestiei, bunăvoinței” este realizat după modelul existent pe o ie cusută de bunica ei, obi-ul (brâul) este lucrat pe matador cu motivul rombului care simbolizează soarele în cultura celtică, motivul X sau muscă, dar și motivul japonez al vântului.
Un rol important în formarea sa l-au avut munca, dorința neîncetată de cunoaștere, de creație și de originalitate, cât și cei doi mentori: Șerban Georgesco, Nobuaki Tomita, mama și bunica ei.
Deși este foarte tânără, a realizat prezentări de chimonouri, a participat la expoziția din timpul Festivalului de Teatru de la Sibiu., la Conferința „Chimonouri și ii”.
A reușit să creeze o colecție proprie de chimonouri, pornind de la mitul genezei și până azi.
Acestea au fost prezentate în cadrul spectacolului „Kamisana no Yume”.
În expoziția de la Ploiești au fost expuse trei chimonouri: Sakura no hana, kimono din garderoba proprie și Kimono Hanabi.
Primul este de tip awase, cu mânecă de tip kosode, cu motivul florii de cireș pe fond albastru, simbolul cerului. A fost pictat manual de Laura Karaman.
Obi-ul este din matador, pe el reprezentarea grafică a florii de iasomie este realizată în tehnica românescă de țesut muște.
Kimonoul din garderoba proprie este de tip Uchikake, realizat în Japonia, are o întăritură la baza tivului, a fost specific Shogun-ului (perioada 1603-1867).
Kimono Hanabi este de tip furisode, cu mânecă lungă, pictat manual de Laura Karaman. A fost creat pentru rolul lui Amaterasu – Zeița Soarelui, din filmul japonez „Kami-sama Monogatan”.
Imprimeul simbolizează soarele și jocul florilor de artificii (Hanabi), ce luminează cerul pe timp de noapte.
Era specific domnișoarelor care îl purtau ultima dată în ziua nunții. (Informația despre cele trei chimonouri a fost preluată din textele explicative ale expoziției.)
Expoziția poate fi vizitată până pe data de 28 aprilie 2024.