7 octombrie
1849 – A murit scriitorul american Edgar Allan Poe (n.19.01.1809).
Edgar Allan Poe
ANNABEL LEE |
||
De demult s-a-ntîmplat, de demult… Era lîngă-o mare cu ape-argintii, O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi, O fecioară, Annabel Lee ; Şi trăia doar c-un gînd – s-o iubesc mereu, Şi trăia – să mă poată iubi. |
It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me. |
De mulţi şi mulţi ani trecuţi în stihii Lîngă mare, într-un regat Trăia o copilă ce poate-o veţi şti, Cu numele Annabel Lee; Ce n-avea în gînd decît a-i fi dat S-o iubesc, să mă poată iubi. |
Eu – un copil – şi ea un copil, Lîngă-o mare cu ape-argintii, Ne iubeam ca un cîntec mai presus de iubire Ca un cîntec – Annabel Lee ; Şi priveau, pizmuind preacurata iubire, Chiar serafii de sus, din tării. |
I was a child and she was a child, In this kingdom by the sea; But we loved with a love that was more than love- I and my Annabel Lee; With a love that the winged seraphs of heaven Coveted her and me. |
Eram un copil, copilă şi ea Lîngă mare, într-un regat; Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru mine şi Annabel Lee – Chiar serafii din ceruri în zbor aripat Ne-ar fi putut pizmui. |
Şi aşa s-a-ntîmplat că-ntr-o zi, demult, Lîngă marea cu ape-argintii Un vînt de pustiu s-a iscat dintr-un nor, îngheţînd-o pe Annabel Lee ; Măritele-i neamuri au dus-o departe. Departe de mine, spre miazăzi, Şi-au închis-o în mormîntul de piatră, Lîngă-o mare cu ape-argintii. |
And this was the reason that, long ago, In this kingdom by the sea, A wind blew out of a cloud, chilling My beautiful Annabel Lee; So that her highborn kinsman came And bore her away from me, To shut her up in a sepulchre In this kingdom by the sea. |
Şi poate de-aceea în vremi de-altădat’ Lîngă mare, într-un regat Din nouri un vînt s-a pornit, îngheţînd Pe frumoasa mea Annabel Lee; Şi rudele-i nobile s-au arătat Să mi-o ia, să o ducă de-aci, S-o închidă-n sepulcrul cel întunecat Lîngă mare, într-un regat. |
Chiar serafii, nicicînd fericiţi ca noi, Pizmuindu-ne priveau din tării – Da, aşa s-a-ntîmplat (şi cu toţii o ştiu Lîngă marea cu ape-argintii) Că-ntr-o noapte un vînt se-abătu, geros, îngheţînd, ucigînd pe Annabel Lee. |
The angels, not half so happy in heaven, Went envying her and me- Yes!- that was the reason (as all men know, In this kingdom by the sea) That the wind came out of the cloud by night, Chilling and killing my Annabel Lee. |
Îngerii n-au fost ferice nicicînd Ca noi, pizmuindu-ne vii – Da! Şi de-aceea (cum toţi par a şti Lîngă mare, într-un regat) Vîntul din noaptea cu nouri porni îngheţînd, ucigîndu-mi pe Annabel Lee. |
Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea Celor mai bătrîni decît noi, doi copii – Celor mai înţelepţi decît noi, doi copii – Şi nici îngerii de sus, din tării, Nici demonii din funduri de-ocean N-au să poată vreodată visul meu despărţi De-al frumoasei Annabel Lee. |
But our love it was stronger by far than the love Of those who were older than we- Of many far wiser than we- And neither the angels in heaven above, Nor the demons down under the sea, Can ever dissever my soul from the soul Of the beautiful Annabel Lee. |
Dar iubirea mai mult ca iubire era Pentru noi, mai mult cît ar şti Alţii mai vîrstnici şi mai învăţaţi – Şi nici îngerii-n ceruri de sus aripaţi Şi nici demonii jos sub a mării stihii Sufletul nu-mi vor desprinde vreodat’ De-al frumoasei Annabel Lee. |
Şi, prin noapte, urcînd, luna-mi pare un gînd Al fecioarei Annabel Lee; Şi din ochii stelari eu văd ochii ei mari, Ai frumoasei Annabel Lee; Şi în fluxu-nnoptat lîngă ea stau culcat, Lîngă draga, iubita, logodnica mea, în mormîntul din ţărmuri pustii, Lîngă ţărmuri cu valuri pustii. |
For the moon never beams without bringing me dreams Of the beautiful Annabel Lee; And the stars never rise but I feel the bright eyes Of the beautiful Annabel Lee; And so, all the night-tide, I lie down by the side Of my darling- my darling- my life and my bride, In the sepulchre there by the sea, In her tomb by the sounding sea. |
Fiindcă luna nu pasă fără-n vise să-mi ţeasă Pe frumoasa mea Annabel Lee, Şi nici stele se-aprind fără ochii sclipind Ai frumoasei Annabel Lee. Astfel oricît de lungă noaptea stau lîngă Draga mea – draga mea – viaţa-mi, mireasă, în sepulcrul de lîngă al mărilor grind, în mormîntul la marea vuind. |
Trad. Mihu Dragomir |
Trad. Grete Tartler |