| 1. | Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul. |
| 2. | Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc. |
| 3. | Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte! |
| 4. | Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon. |
| 5. | Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o! |
| 6. | Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi? |
| 7. | Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor! |
| 8. | Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea! |
| 9. | Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare. |
| 10. | Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint. |
| 11. | Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă. |
| 12. | Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei. |
| 13. | Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules. |
| 14. | Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi. |
| 15. | Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat. |
| 16. | Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii. |
